Varujan Vosganian ne-a obiºnuit cu asemenea romane simbolice, precum capodopera lui, Cartea ºoaptelor, despre istoria dramaticã a poporului armean, a peregrinãrilor ºi vicisitudinilor lui din secolul al XX-lea.

Absolvent de studii universitare economice ºi matematice, politician activ ca ministru al finanþelor ºi al economiei, actual preºedinte al Uniunii Scriitorilor din România, Varujan Vosganian nu ºi-a neglijat nici talentul literar de poet, prozator, eseist. Câteva titluri de volume publicate pot fi edificatoare, poezii: ªamanul albastru (1994), Iisus cu o mie de braþe (2005), Cartea poemelor mele nescrise (2015), Neîndemânatic de viu (2023); ºi proze: Cartea ºoaptelor (roman, 2009, 2012, 2017), Copiii rãzboiului (roman, 2016), Povestiri despre oameni obiºnuiþi (2022) º.a.

Am cercetat mai multe cronici literare sau recenzii scrise în presa literarã pe hârtie ºi online, care relateazã constatãri similare despre valenþele literare ale romanului recent al lui Varujan Vosganian, ca roman, în parte, al Revoluþiei ºi, în cealaltã parte, al vieþii sale obiective ºi, mai ales, reflexive, spirituale.

Filmul Revoluþiei îl avem încrustat în memorie cei care am trãit-o. Generaþiile care nu cunosc aceastã revoltã popularã sau loviturã de stat, cum a mai fost calificatã, regãsesc fragmentar momente de înfruntare sângeroasã a mulþimii ieºite în stradã, postatã în Piaþa Victoriei sau mai ales în Piaþa Universitãþii. Ei, mulþi deveniþi eroi ai Revoluþiei, înfruntã cu mâinile goale, în semn de protest paºnic, scutierii înarmaþi care îi privesc cu aere intimidante, pânã au început sã tragã direct în manifestanþi. Mai ales 22 decembrie este ziua nebuloasã în care, deºi cei doi dictatori Ceauºescu fugiserã de pe acoperiº cu un elicopter, oamenii sunt, totuºi, împuºcaþi, de aºa-ziºii teroriºti, dintre care n-a fost prins niciunul. Criminalii au fost din rândul armatei, ºi mai ales al Securitãþii, se considerã. Este cutremurãtor ºi tragic evenimentul când un autobuz încãrcat cu tineri soldaþi este trimis sã apere aeroportul Otopeni ºi sunt împuºcaþi pânã la unul de militarii aflaþi deja acolo, din lipsã de coordonare, primind ordinul criminal sã tragã în teroriºti.

Protagonistul romanului, Varujan Vosganian, atunci când au rãsunat rafalele de împuºcãturi, în dupã-amiaza zilei de 21, s-a târât instinctiv, pentru apãrarea vieþii, pânã la uºa unui bloc, ascunzându-se în curtea interioarã. Decis sã se întoarcã în Piaþa Universitãþii, a fost capturat ºi, împreunã cu un grup de revoluþionari, a fost aruncat într-un camion ºi dus la închisoarea Jilava, unde va trãi o noapte de coºmar, în condiþii insalubre, cu alimentaþie indigestã, chiar dacã, ironia sorþii, este înscãunat ca ºef. Cu toate astea, este ºi el supus la corecþii fizice ºi pentru cã purta barbã. Este ºi aceasta o pistã de urmãrit pentru a ne convinge cã sistemul comunist era departe de instituirea grijii faþã de om pe care o fluturau propagandistic activiºtii de partid.

Deºi nu este un roman autobiografic tipic, aºa cum þine sã ne informeze Varujan Vosganian, totuºi, aspecte subiective importante sunt bine reprezentate în naraþiune. Sunt povestite momente ale copilãriei, când la 2 ani pãrinþii sunt despãrþiþi, iar mama de la Craiova vine cu greu la Focºani, unde copilul Varujan, împreunã cu fratele sãu, îºi petrece copilãria ºi adolescenþa. Aflãm ºi lucruri relevante din viaþa familiei, a bunicilor, a neamului sãu armean, de care este foarte apropiat ºi pe care îl reprezintã cu febrilitate sufleteascã în Cartea ºoaptelor, dar ºi în conducerea Uniunii Armenilor din România.

Construcþia romanului este arborescentã ºi mozaicatã, de puzzle, cu compartimente disparate, istorice, sociale, familiale, care impun cititorului îmbinarea într-un tot semnificativ ºi atractiv prin stilul modern ºi limbajul elevat, intelectualizat. Varujan Vosganian îºi etaleazã plaja largã de cunoºtinþe enciclopedice, expansive, din spaþiul naþional ºi internaþional. Aserþiunile sale despre starea naþiunii sunt ingenios susþinute de similaritãþi alogene cu cele din bibliografia accesatã, cu trimiteri la o serie extinsã de scriitori, actori, gânditori, artiºti, printre care, într-o ordine aleatorie: Soljeniþîn, Kafka, Borges, Eliade, Huxley, Shakespeare, Camus, Goma, Viºniec, Wells, Goethe, Joyce, Fitzgerald, Bruegel, Musil, Malraux, Caravaggio (al cãrui portret ascuns îl aflãm în tabloul de pe copertã) º.a. Naraþiunea nu urmeazã un parcurs temporal cronologic, ci unul cu dus-întors, pentru activizarea cititorului blazat, complexat poate ºi de starea actualã a politicii româneºti. Naraþiunea se dezvoltã dezinvolt, cu interpolãri diverse din istoria socialã ºi politicã a comunismului ºi a postcomunismului. Varujan Vosganian, cu un profil patriotic veridic, devoaleazã întregul sistem de stratageme populare de a eluda legile statului totalitar prin furturile oamenilor muncii (sintagmã marcatã) de la locul de muncã, dar ºi perfidia potentaþilor de a aneantiza politica naþionalã cu promisiuni uitate ºi înainte ºi dupã comunism. În loc sã fie format omul nou prognozat de politica de profil comunist, a fost deformat, trãsãturã fundamentalã ce s-a extins oarecum ºi în postcomunism.

Relevabile sunt ºi imaginile hiperbolice despre vederea prin zid a arestaþilor cu mâinile sus ºi cu faþa la peretele material sau imaginar al omului sub dictaturã, în Revoluþie ºi dupã aceea, în lunga ºi problematica debusolare.

Analiza ºi prezentarea criticã a romanului dens ºi profund, Dublu autoportret, al lui Varujan Vosganian nu poate fi exhaustivã, ar solicita mult spaþiu pentru a detabuiza ºi strãlumina complexitatea de elemente obiective ºi subiective, psihologice ºi etice, pe care le cuprinde într-un discurs informaþional ºi senzorial, de distinsã elaborare esteticã. E de ajuns poate sã spunem cã se impune o lecturã atentã ºi interesatã a unui roman reuºit.