În deal la Lilieci
de Toma Grigorie
MĂRIN (În curtea lui Nea Florea, măsoară cu talpa viitoarele opinci pentru vecin, pe spatele lui Guțu, un porc desenat sau de plastic.): Mă, nea Floreo, pune mîna aici pe spinarea lui Guțu Guțu, unde pun eu talpa, să măsurăm opincile. Ia vezi, țin de cald?
NEA FLOREA: Mă, Mărinică taică, stai binișor, că sperii porcul și dă înapoi, auzi, dă înapoi, de sperietură. Uite-l cum se gîdilă! (Este marcat sonor guițatul porcului.)
MĂRIN: Hai, mă nea Floreo, că nu se sperie Guțu cu una cu două! Uite, am potricala la mine să le dau găuri la opinci. (Se preface că găurește șoricul. Porcul scoate sunete specifice.)
NEA FLOREA: Stai, juratule, ce-ți trece prin cap! (Îl prinde pe Mărin de mîini.)
MĂRIN: Ho, mă nea Floreo, că glumii! (Spre public) N-are copii, că nu-i dăduse Dumnezeu și nu se supără pe noi, ne consideră ca și ai lui, pe mine și pe Ionică.
NEA FLOREA: Mai bine hai să te tund, că iote cum îți atîrnă lațele. Și-apoi acu vine Paștele... (Intră în casă. Pe perete este o litografie scorojită cu luptele de la Mărășești.)
MĂRIN (Prefăcut, serios): Nea Floreo, dar care ești matale în poza asta?
NEA FLOREA: Mă pișicherule, tu știi că eu mă fălesc cu războiul ăla în care am luptat împreună cu taică-tu Fănică, ai? El muri săracu, Dumnezău să-l ierte!
MĂRIN: Da, îmi place să-mi povestești despre faptele voastre de vitejie. (Spre public) Nu fu el acolo în tablou, nici tata, Fănică.
NEA FLOREA (Ia foarfecele.): Uite, neică, ăsta sînt eu, de la vîrful foarfecelui.
MĂRIN : O, și ce pușcă ai, cu bainetă! Dar sînteți goi pîn-la brîu...
NEA FLOREA: Păi, să vezi cum a fost. Tomnai ne duseseră la rîu să ne spălăm echipamentul, ca să nu ne mănînce păduchii. Dor ne scosesem vestoanele și cămășile și a sunat goarna de alarmă...
MĂRIN: Vă luptarăți la bainetă?
NEA FLOREA: D-apăi cum! Răsuna pădurea: trosc, trosc! Iote, ăsta trebuie să fie taică-tu, Fănică. E statul lui, vezi, așa erea el: voinic și bălan. Muri săracul! N-a apucă să vă vadă mari... (Se aude strigătul Mărioarei.)
MĂRIN: Iote, că mă strigă soru-mea Mărioara. Lască mă tunzi matale mai încolo, mai aproape de Paști.
NEA FLOREA: Bine, puță, du-te, că poate are treabă Nicolița cu tine. Și știi cît e de aspră. Să mai înveți o baladă de-aia frumoasă, să ne-o spui la poartă. C-ai văzut cum se strînge lumea ciotcă să te-asculte.
MĂRIN (Din fugă): Bine, bine, o să bag pe urechi cînd ne povestește mama.
MĂRIOARA (Îi iese în cale. E gata s-o doboare.): Stai, mă zvîrlugă, că mă răstorni!
MĂRIN (Respirînd greu): Ce e, de ce mă chemași?
MĂRIOARA: Te cătă mama și e supărată că nu spusăși unde te duci.
MĂRIN: Fusăi la alde nea Florea. Unde să fiu? Ca să mă tundă...
MĂRIOARA: Mama zice că demult trebuia să te duci cu Ionică să păzîți cînepa aia, c-o mănîncă toată vrăbiile.
MĂRIN: Sărumîna, mamă, mă chemași? Fusăi la nea Florea, să mă tundă...
NICOLIȚA: Lască mai e pîn-la Paști. Ia-l pe Ionică și duceți-vă la cînepiște să stați cu gura pe afurisitele de vrăbii!
MĂRIN: Bine, mamă, ne ducem, acușica ne ducem...
NICOLIȚA: Vezi să nu treceți pe la gărgăunariță, că veniți iar cu ochii umflați!
MĂRIN: Nu trecem, nu! (Iese. Din mers) Dădurăm mai alalteri cu pietre într-o scorbură de salcie unde știam că-și au cuibul niște gîndaci sau gărgăuni, cum le zice mama.
MĂRIOARA: Stai, nărodule, că mă trîntești!
MĂRIN: (Către public): Eu dinadins mă făceam că dau peste ea.
MĂRIOARA (Strigă după el.): Mă, vedeți s-o ascultați pe mama, că iar o pățiți și trebuie să vă ducă colea, la Floarea doftoroaia, să vă pălească ochii cu ierburi...
MĂRIN: Bine, bine. Vezi de cîlții tăi!
MĂRIOARA: Ionică plecă deja...
(Mărin nu mai răspunde. Îl ajunge pe Ionică în uliță, la fîntînă. Nea Niță scoate apă.)
NEA NIȚĂ: U... u... une... vă... vă... du.... du... ce... ce... ț... m... m... mă?
IONICĂ: In pi...pi...pi.... mă...mă ..ti!
MĂRIN: (Îi rade o palmă): Bă, rîzi de un om bătrîn și bolnav?
IONICĂ: Ce dai, mă?
NEA NIȚĂ: Ce... ce... spu... spu... să.. să... să... și... că... că... uitai?
MĂRIN (Tare): Ne ducem să păzim la cînepiște!
NEA NIȚĂ: Da,... că... că... și... și... eu... eu... mă... mă... duc... să... să... scal... scald... cî... cî.. nele.
IONICĂ Ha, ha, ha!
MĂRIN (Tare): Bine nea Niță, scaldă-l sănătos! ( Rîde înfundat, cu palma la gură.)
*
MĂRIA BĂLII (Vine la gard): Nicolițo, ia vino fa pînla poartă, să-ț spui o minune...
NICOLIȚA (Din prag): Ce minune, fa?
MĂRIA BĂLII: Dă-te mai aproape, că e dată la deavu minunea asta nemaipomenită, ieșită din comună!...
NICOLIȚA: Cum ieșită din comună, fa? Ieșită din comun se zice...
MĂRIA BĂLII: Bine, fa, așa cum zîci, că tu ești mai dășteaptă...ai clasă mai multe...
NICOLIȚA: Ei, ia s-auzim, ce minune mai scorniși tu?
MĂRIA BĂLII: N-o scornii io, gagă Nicoliță, e adăvărată, zău.
MĂRIOARA: Las-o, mamă, să spuie!
MĂRIA BĂLII: Cică lu Lungu a lu Urezeanu i s-a arătat Dumnezău...
NICOLIȚA: Doamne apără-ne! Nu lua, păgîno, numele Domnului în deșert. Cum o să i se arate tocmai lui Lungu, un biet om...care nici nu vorbește prea bine...
MĂRIA BĂLII: Stați să vedeți. Cică Lungu ăsta ieșisă afară, că-i perisă somnu, desculț și în izmene. Aude ceva în pătuiag. Cînd se uită în sus, Dumnezău...
NICOLIȚA: Fugi Mărie, de-aici! De unde a știut el că e Dumnezeu?
FLOAREA: Cum să-ntîmplă, fa? Bine zîsă Nicolița. De unde știu el că fu Dumnezău?
MĂRIA BĂLII: Păi cine putea să fie, ca să-l sperie așa rău?
NICOLIȚA: O fi fost al deavului, Doamne iartă-mă! (Se închină toate.)
MĂRIA BĂLII: Iote că să strînsără oaminii în jurul lui. Crezură că s-a făcut sfînt.
NEA FLOREA: Hai, mă Lungule, sui pe scaun și predică, să ne ierte Dumnezău păcatele! (Lungu îmbrăcat într-un sac rupt și cu o coroană de mărăcini în jurul gîtului urcă pe scaun. După un timp exclamă doar atât.): E-hei! E-hei! (Și pleacă. Toți rămân perplecși.)
*
NICOLIȚA: Ia vezi, Mărioară, cine trece de la deal!
FLOAREA (După cei care nu salută): La Lilieci, la Lilieci cu voi, fir-ați ai deavului!
MĂRIOARA: Sînt mulți. Cred că vin de la tîrg, de la Bălcești...
MĂRIN: Uite-i pe-ai lui Vîrlan și cu-ai lui Seder.
MĂRIOARA: Și Gică a lu Rinu, Mitru lu Vîță
NICOLIȚA: De-ai lui Pămală le zice la ăștia ai lui Vîță...
IONICĂ: Iote-l și pe Sandu Sfoiag cu Gligora lui și cu Coadă a lu Ceapă...
MĂRIN: Taci mă, că tu nu-i cunoști bine, că ești mic! Lasă-ne pe noi, pe mine și pe Mărioara să-i spunem!
IONICĂ: Iote, mamă, la Mărin, că nu mă lasă să spui și eu!
NICOLIȚA: Lasă-l Mărine și pe el... Dacă greșește, spuneți voi cum e bine. Tot satul din vale a fost la tîrg?
MĂRIOARA: Așa cred. Acu trecură Goginaru cu Mitru a lu Morcov, cu Mărin Băzgărău cu a lu Bășină și cu Bișcotă și Tăgărilă...
MĂRIN: Ho, Mărioară, să mai zic și eu! Vin după ei într-un car Răpănoaica, Mărin Graure, Mitru al Baloțancăi, Ionete a lui Făsui...
IONICĂ: Iote-l și pe Grigore ăl Moale, cum își bălăngăne mîinile moarte...
MĂRIOARA: Cred că cu ăștia se termină ciurda: Roncioaica, Gheorghe Zăbic, al lu Zgarbură și Ribla cu Zarbă după ei.
MĂRIN: Ba mai apăru al lui Taifas cu Vasile al lui Armistițiu. Gata, se termină parada!
*
MĂRIA BĂLII: Scoal, Floreo, că încep strigările!
NICOLIȚA: Scoală, Mărioară! Scoală și copiii și pe Moșu din tindă!... Ete că uitarăm să vă spunem că în noaptea asta sînt strigările de Lăsata Secului.
( Din două părți opuse se aud strigătele înregistrate. Unul întreabă și altul răspunde.)
_ Aoleo- leo- leo- leooo!...
_ Ce ți-e, măăă, ce ți-eee?
_ Mă trimisăăă!
_ Cine, măăă?
_ Lache al lu Pătru...în pețîîît... E cam bătrîn, dar nu vrea să se nsoareee!
_ La cine, mă, te trimisărăăă?
_ La Frusina lu Coadăă...
_ Păi e moartă, mă, de freo doi ani...
_ N-are-a face , măăă! (Rîs general)
MĂRIA BĂLII: Dacă nici ăștea nu-l vor urni pe Pătru la-nsurătoare!...
NEA FLOREA: Taci, fă, să auzîm ce-or mai boscorodi...
MOȘU: Ascultați, că sînt șfichiuiri care lecuiesc năravurile!
_ Aoelo- leo- leooo- leooo!
_ Ce ți-e, măăăă?
_ Au năvălit tătarii la al lu Ciumăăă...
_ Ce vorbești, măă? Și ce i-au făcut, măă?
_ I-au luat țapul în robieee...
_ Ce să-l ia, mă, că pute de nu poți să treci prin dreptul cășiiii...
_ Și ce-au mai făcut, mă, turciii?
_ Nu turcii, măăă, tătariii! Au spart și la Leana lu Tufăriș...
_ Păi ce i-au luat, măăă?
_ I-au luat cămășile să le spele, măăă...
_ Păi nu se poate, măă, că negresc tot Jiul...(Rîs general)
_ Aoleo- leo- leoo- leooo!
_ Ce ți-e, mă, ce ți-eee?
_ Cică Florea lu Zgaibă face cărareee...
_ Pe unde, măă, face cărare?
_ Pe la Veta lu Iedu, măăă...(Nea Florea fierbe.)
MĂRIA BĂLII: I-auz , bărbate, ce zîce ăștea!
_ De ce face, măăă, cărareee?
_ Să treacă caprele la deal...Ha, ha, ha!
NEA FLOREA: Mă duc peste ei, pe-acolo mi-e drumul spre mejdină, măăă!...
NICOLIȚA: Nu vezi că glumesc, măă! Hi, hi, hi! (Rîd toți.)
_ Aoleo- leo- leooo!
_ Ce ți-e, măăă?
_ Cică nici Măria Bălii nu e prea dusă la bisericăă...
_ De ce, măăă?
_ Că-și face drum prin grădina lu Sandu Sfoiag...(Rîs general)
NEA FLOREA: Ei, acu ce mai zîci, Mărie?
MĂRIA BĂLII: Fire-ați voi ai dni, să fiți! Păi dacă pe-acolea e poteca...
(Fragmente din dramatizarea În deal la Lilieci, după La Lilieci, de Marin Sorescu)
|
|
