Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Tony Hoagland

Tony Hoagland s-a născut pe 19 noiembrie 1953, la Fort Bragg, Carolina de Nord, SUA, fiu al unui medic militar. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Iowa şi are un masterat în literatura engleză la Universitatea din Arizona. Este autorul unor poeme pertinente şi pline de duh, având ca sursă de inspiraţie viaţa şi cultura americană contemporană. A publicat patru volume de poezie: Unincorporated Personas in the Late Honda Dynasty (Graywolf Press, 2010); What Narcissism Means to Me (2003); Donkey Gospel (1998) şi Sweet Ruin (1992). Pentru creaţia sa poetică a primit două burse de cercetare (National Endowment for the Arts, Provincetown Fine Arts Work Center) şi importante premii literare (O. B. Hardison Prize for Poetry and Teaching de la Folger Shakespeare Library, Jackson Poetry Prize din partea revistei Poets & Writers, cât şi Poetry Foundation’s 2005 Mark Twain Award pentru contribuţia sa din domeniul umorului în poezia americană. Poemele şi eseurile sale despre poezie au fost publicate în periodice din întreaga lume.În prezent, predă cursuri de creaţie literară la Universitatea din Houston şi Warren Wilson College. Într-un interviu cu Miriam Sagan despre influenţele resimţite în poezia sa, Hoagland a răspuns: ,,Dacă ar fi să mă plasez pe un grafic estetic, punctul pe care l-aş alege ar fi echidistant şi anume, între Sharon Olds şi Frank O’Hara, între confesional (acolo unde am început) şi social (spre care mă îndrept acum)”. În 2002, cu ocazia decernării premiului pentru literatură al Academiei Americane de Arte şi Litere, un reprezentant al acestei prestigioase instituţii a afirmat că: ,,Imaginaţia lui Hoagland cutreieră palpitant printre moravuri, atitudini morale, experienţe sexuale şi maniere de discurs liric şi candid, intim, dar şi săbatic”.

1. Avionul

Uneori îmi doresc să fiu afară,

la poarta din spate, pilind benzină de avion

cu băieţii, din ce în ce mai gălăgioşi,

pe măsură ce dozele goale ne scăpau

din labe ca rachetele căzând pe Pământ

şi noi ne avântam printre stelele verii.

Vară. Imensul fluviu ceresc planează

deasupra noastră purtând asteroizi şi negură, peşti orbi

şi schelete îmbrăcate în costume spaţiale ponosite.

Pe Pământ oamenii îşi sărbătoresc glabritatea

şi e foarte bine, un fel de a lăsa viaţa să zboare

din doză, desfăcând sticla şi lăsând efervescenţa

să ţâşnească prin gâtul strâmt şi meschin.

Iar acum greierii intră în priză la unison,

apoi licuricii scapără în puncte şi linii

în iarbă, ca punctuaţia în poeme labirintice,

poveşti false despre sex, rostite de cineva în întuneric,

deşi în fond nu le ascultă nimeni. Privim în noapte

de parcă ne amintim planeta întreagă, luminoasă

de unde am venit cândva şi unde

nu avem voie să ne întoarcem niciodată.

Suntem uimiţi de cât de mult ne doare.

Am da oricât pentru ce avem acum.

 

2. Norocosul

Dacă ai noroc în viaţa asta

ajungi să-ţi ajuţi duşmanul

aşa cum am ajuns s-o ajut eu pe mama

când era slăbită nu putea spune nu.

În cada mare smălţuită

pe jumătate plină cu apă

pe care o potrivisem tocmai bine

am aşezat scheletul de copil

ce ajunsese.

Genele-i palpitau când îi săpuneam şi clăteam

pântecul şi pieptul

ruina necăjită a coastelor

şi norul cărunt încâlcit

dintre picioare.


În unele nopţi, stând la patul ei

cu cartea deschisă pe genunchi

ascultam aerul mişcându-se zgomotos

înăuntru şi înafara plămânilor ei negri

cu mintea plină de o preţuire

plină de sevă ca muzica

uimit de simetria şi norocul

care-mi oferă şansa

să-mi plătesc greaua datorie

de pedeapsă şi dragoste

cu dragoste şi pedeapsă.

Într-o zi i-am ţinut paharul cu băutură

în aerul ruşinat dintre scaunul

cu rotile şi cadă până când

m-a implorat ca un copil

să încetez

un act de cruzime pe care l-am înţeles amândoi

era străvechea bucurie irezistibilă

a puterii asupra slăbiciunii.

Dacă ai noroc în viaţa asta

vei ajunge să ridici linguriţa

cu îngheţata rece de odinioară

la gura încrezătoare de marionetă

a vechiului tău duşman

pentru că papilele gustative nu s-au stricat

pentru că există o legătură între voi

iar dulcele e dulce în orice limbă.

3. De ce sunt tinerii urâţi

Ei au mici tractoare în sânge

şi toată ziua tractoraşele urcă şi coboară

prin braţe şi picioare,

prin clavicule şi capete. De aceea urlă şi zbiară şi trântesc halterele

în suporturile lor zornăitoare,

făcând metalul să sune ca picamerele pe fier,

ca puşcăriaşii care-şi zornăie lanţurile.


De aceea fac să scrâşnească pneurile la stopuri,

dau aparatul stereo la maximum

până încep să tremure semafoarele

şi sparg timpanul poliţistului care trece. Testosteronul e un drog,

şi ei zic că nu, nu. Asta până când

sunt copleşiţi şi-şi pocnesc prietenul

peste faţă de bucurie, sau fac o glumă despre sos sau găuri

fără fund cu o chelneriţă între două vârste

care le aşază blând farfuria în faţă. Dacă sunt groteşti, dacă

ceea ce spun sau fac este adesea

nimic mai mult decât un fel

de flatulenţă psihopată, este numai din cauza tractoarelor,

tractoarelor din sânge, care

le revitalizează motoarele, le mestecă

gazonul din artere şi vene.

Este tractorul testosteronului

care urcă mereu movila de noroi a lumii

şi-l trage pe tânăr în spatele ei

cu un lanţ de picior.

În duhoare şi zgomot, în norii

ratării infecte

acolo locuiesc ei. Tractoarele

îi fac ceea ce sunt. Pentru ei a fi om

arată ca o boală.

 

4. Gramatică

Maxine, după un weekend cu prietenul ei,

zâmbeşte ca o pisică mare şi zice

că e ca un verb conjugat.

Făcuse complement direct cu

un pronume de persoana a doua

pe nume Phil şi când intră în încăpere,

toţi se întorc.

Un fel de lumină îi

răzbate dinspre cap. Chiar şi muşcatele

par curioase, iar albinele, de-ar fi acolo,

ar bâzâi cu suspiciune în jurul părului,

căutând uşa prin haloul său.

Suntem toţi atraşi de parfumul

bucuriei în fermentaţie,

toţi am încercat să aprindem un foc

şi poate într-o zi va arde de la sine.

Între timp ea e singura dintre noi

capabilă să suporte ideea propriei frumuseţi,

iar când vedem asta, ceea ce facem e firesc

ne scoatem mâinile arse din buzunare

şi aplaudăm.

Prezentare şi traducere de

Victor Olaru

Nr. 08 / 2012
Colocviile „Ion D. Sîrbu” – 2012

Dragi colegi din Craiova
de Virgil Nemoianu

Împotriva dictaturii lui Caliban: I.D. Sîrbu și onoarea intelectualilor din România
de Vladimir Tismăneanu

Corabia, călătorii și vâslașii
de Gabriel Chifu

Din Jurnal (2011)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (26)
de Gheorghe Grigurcu

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Ceea ce rămâne
de Adrian Popescu

Sisif, un blestem românesc
de Nicolae Prelipceanu

Tînărul Adrian Alui Gheorghe sau amintiri de marți despre Cenaclul de Luni
de Nichita Danilov

„Jertfele” scriitorului (II)
de Nicolae Oprea

Locuința poetică a zeului
de Paul Aretzu

Un text care s-a scris singur
de Ioan Lascu

„Identități precare”
de Constantin M. Popa

O mașină (literară) pentru viitorul imediat
de Ioana Dinulescu

Paradoxul bibliotecarului
de Daniela Firescu

Atât de direct, și totuși enigmatic
de Gabriel Coșoveanu

O biografie altfel
de Gabriela Gheorghișor

Lumea fără priviri
de Florea Miu

Vara Poeziei la Teatru
de Gabriel Chifu

Vara Poeziei la Teatru
de Horia Gârbea

Vara Poeziei la Teatru
de Nicolae Prelipceanu

Vara Poeziei la Teatru
de Paul Aretzu

Vara Poeziei la Teatru
de Cristian Liviu Burada

Vara Poeziei la Teatru
de Ionel Ciupureanu

Vara Poeziei la Teatru
de Nicolae Coande

Vara Poeziei la Teatru
de Bucur Demetrian

Vara Poeziei la Teatru
de Ioana Dinulescu

Vara Poeziei la Teatru
de Mihai Ene

Vara Poeziei la Teatru
de George Popescu

Nicolae Sava
de Mircea Bârsilă

O poetă uitată: Elena Farago
de Octavian Soviany

Poezie
de Ioan Radu Văcărescu

Viaţa ca o… paradă (vol. I)
de Jean Băileșteanu

Luiza îl invocă pe bunicul mort
de Corin Braga

vitrina cărților
de Nicolae Coande

O sticlă de plastic cu cântic de greieri
de Iulian Caragea

Mihai Cimpoi sau esența Ființei românești
de Tudor Nedelcea

Grigorian Rusu, o perspectivă a realităţii
de Cătălin Davidescu

Revista Argeş sub semnul exigenţei creatoare
de Ioana Dinulescu

FESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE „NICOLAE LABIŞ“, ediţia a XLIV-a, 2012

Calendar al scriitorilor din Filiala Craiova a U.S.R.

Poeme
de Tony Hoagland

© 2007 Revista Ramuri