Şi-a ridicat rochia un pic
Deasupra genunchilor
S-a aşezat pe genunchii mei
M-a prins cu braţul pe după umeri
Eu mi-am cuibărit capul între sînii ei
Ne-am răsturnat ca într-o joacă
Ne-am ascuns printre ţesături
În odaie doi îngeri îmbrăţişaţi
În muzica nouă a gravitaţiei
Într-un dans
Ca un fuior
Împletindu-se
O rază de lună
Iese prin fereastră
Cu noi
Şi ne tot duce printre norii luminaţi
Printre curcubeie
Cum într-un lac ceresc
Unde se desfac valurile
În frăgezimi şlefuite
Şi se aude o puternică bătaie de tobe
În ritm de marş forţat
Îi ţin cu tandreţe capul
Cu amîndouă mîinile
Şi o sărut apăsat
Să doară un pic
Să nu audă
Numai eu aud formaţia
Să nu vadă
Numai eu văd corturile de îndrăgostiţi
Care se aprind
În marea grădină a Curţii Împărăteşti
Îi ţin obrazul în palme
Pînă se face o lumină mare
Şi abia atunci îi vorbesc
Îi spun
Uite am venit pînă aici
Să luăm lumină
Şi parcă se sperie strigă
Ca într-un vis din care nu poţi ieşi
Se agaţă de mine cu toată puterea
Să nu o scap
Să nu cadă în gol
Şi apoi îşi lasă capul
Pe pieptul meu
În care se aud bătăile de liniştire
Ale tobei