Revista Viaţa Românească ne oferă şi în numărul dublu 7-8/ 2025 un sumar bogat şi variat, relevant mai ales pentru istoria literaturii: „Ce fel de critic a fost Nicolae Manolescu? (IX)” de Ion Bogdan Lefter, „Max Blecher, marele bolnav al literelor româneşti” de Victor Ivanovici, „Conceptul de armonie în viziunea estetică a lui Macedonski” de Viorel Mureşan, „Este Blaga un gânditor gnostic? Marele anonim şi transcendenţa slăbită” de Aurel Codoban, „Învăţăturile lui Ştefan Stoenescu către (unul dintre) discipoli (2)” de George Volceanov, un epistolar Mircea Popovici-Niculae Gheran în prezentarea Rodicăi Lăzărescu şi, nu în ultimul rând, un text inedit al lui Mircea Eliade, descoperit, îngrijit şi comentat de Liviu Bordaş. Mai precis, este vorba despre nuvela Post-scriptum, scrisă la Paris, în martie 1947, „pentru a completa nuvelele din volumul Secretul doctorului Honigberger (1940), pe care Eliade spera să le publice în traducere franceză. Din întregul ciclu fantastic început cu nuvela despre doctorul braşovean (a cărei primă versiune, din Revista Fundaţiilor Regale, era intitulată Tărâmul nevăzut), Post-scriptum, singura nuvelă nepublicată, este şi singura al cărei manuscris s-a păstrat”. Redactorul-şef al revistei, Nicolae Prelipceanu, scrie în editorialul său despre „Arta şi mizele ei”, în care discută problema (non)angajării şi a autonomiei estetice a literaturii. Ion Bogdan Lefter prezintă istoria scrierii şi editării unei istorii literare, adică a aceleiea critice de Nicolae Manolescu, finalizată într-o primă ediţie completă în 2008, cu concursul directorului de vocaţie de atunci al Editurii Paralela 45, Călin Vlasie, care în 2003 i-a oferit istoricului şi criticului literar un contract pe cinci ani pentru definitivarea şi publicarea acestui proiect. Semnalăm şi articolul omagial dedicat lui Mircea Martin de Răzvan Voncu, intitulat „Despre modele în critica de azi”. Avem parte şi de un fragment, în avanpremieră, al romanului 3300 de perechi de palme de Augustin Cupşa.