| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Valeriu BirlanAducerea acasă L-am adus acasă pe Sorescu. Ce făcea el, singur printre poeţi, pe rafturile sumbre şi reci de la Muzeul Literaturii Române? Se plictisea, se plictisea îngrozitor. Aşa că, fără întârziere, l-am adus acasă. I-am dat lumină, apă şi mere şi iată a-nceput să-i dispară paloarea din obraji. S-a ridicat în capul oaselor şi spune întruna glume. Nu mai face exerciţii de echilibristică la scară. S-a aşezat cuminte pe scaun şi stăm de vorbă pe îndelete. Călătorie printr-un proverb M-am uitat într-un proverb şi am rămas uimit văzând câtă lume-i acolo: bunicul, bunica, străbunul, străbuna şi aşa mai departe, până când nu mai ştii cum să-i zici aceluia de la capăt. O lume întreagă locuieşte într-un proverb, întreaga istorie, întreaga geografie, întreaga noastră soartă şi, mai ales, limba română, fiica unui om al cărui nume e necunoscut. m-am uitat într-un proverb şi nu mai ştiu drumul înapoi. Moşii de vară Oale şi ulcele, unele lângă altele, ca trupurile calde ale soldaţilor ucişi în luptă. Oale şi ulcele smălţuite cu smalţul iubirii de ţară. Căni de lut cald, bem din ele vinul blând amar al îmbrăţişărilor şi al sărutărilor cu care ne agăţăm de părinţii şi de copiii noştri, înainte de plecarea pe ultimul drum. Străchini de lut cald, mâncăm din ele cu linguri de lemn, în clipele aducerii-aminte, pământul, cu oase topite de dorul şi de lacrimile noastre. Profil de lingură de lemn Pare o vioară această lingură, o vioară ce s-a-nvăluit în mituri înainte de a-şi topi corzile. Pare o arcă această lingură, o arcă ce şi-a coborât pânzele înainte de a găsi muntele. Pare o astronavă această lingură, o astronavă ce s-a oprit o clipă înainte de a fulgera spaţiul. Odă aşteptării Maşina rulează constant pe asfalt, cântecul însoteşte ritmic mişcările gândului, lanul ondulează lin, limpezit în lumină. Am să te văd, am să te văd, am să te văd. Închisă în pieptul meu, pretutindeni în jur. Am să te văd, dar aşa de mult până la clipa reîntâlnirii. Ai să ieşi din pieptul meu, toate se vor contopi în tine. Şi totuşi aş vrea să se prelungească această minunată stare de aşteptare. Nesfârşit să ruleze maşina pe asfalt, nesfârşit cântecul să-nsoţească mişcările gândului, lanul, limpezit în lumină să onduleze nesfârşit. Şi tu în pieptul meu, pretutindeni în jur. |