|
Poezie
de Valeriu Birlan
Cărţi la marginea pădurii
În ploaie. Printre molozuri, cărămizi,
cartoane, cârpe şi pietre.
Cărţi strivite. Contorsionate. Rupte.
Ce mână de om crud le-a adus aici,
menindu-le unei morţi încete?
Ce mână de om nemilos le-a părăsit
aici, în frig, ca-ntr-un exil?
Nu se opresc cei care se-apropie de locul
unde zac, trec mai departe.
Ridică-le tu, mângâie-le, netezeşte-le
coperţile şi paginile, curăţă-le
de noroi şi indiferenţă, du-le acasă.
Te vor răsplăti cu mierea lor
picurând din rânduri, în ore de taină.
Fotograful de mâini
Am fotografiat sute de mâini,
mâini de împăraţi şi de împărătese,
mâini de regi şi de regine,
mâini de înalţi demnitari
în fisc şi magistratură,
mâini de preşedinţi şi de miniştri.
Toate mi-au ieşit prost,
greutatea inelelor
le umbrea degetele.
Reuşite fotografiile
cu mâini de ţărani şi de mineri,
cu mâini ce scot pâinea din cuptoare,
folosesc stetoscopul,
pun pe pânză culori,
modelează bronzul, ţin
arcuşul, scriu cuvinte.
Mâini aspre, înţesate de linii,
dar limpezi, luminate.
Şi n-aveau pe degete
niciun inel.
Bibliotecă
1.
Distincţie
Păr alb. Cu ochelari, adus de spate, cercetătorul
completează fişe de vechi publicaţii.
Există o distincţie unică, pe care numai
spaţiul bibliotecii poate să o confere.
2.
Grijă
Îngălbenite colecţii, o tânără bibliotecară
cu grijă le-aduce la numărul de sală.
Parcă ţine pe mâinile ei relicve
salvate după cutremur, din foc.
3.
Esenţe
Lumină filtrată prin frunze. Umbre de arbori.
Cititorii întorc pagini, adună esenţe, extrag pasaje.
Linişte. Parcă liniştea dinaintea genezei.
Decis, febril traiectul gândului.
Sipete de taină
Ţi-aminteşti? Zeului înserării
îi încredinţam uneori
paşii noştri
şi nu era bucurie mai mare
decât aceea de a merge
la-ntâmplare pe străzi,
de mână.
Încă de-atunci
închideam clipele
în sipete de taină,
să nu le atingă anii
cu rugina lor.
Şi azi, când acele sipete
le deschidem,
năvăleşte, iar,
în sufletele noastre minunea,
minunea simplă
de a merge la-ntâmplare pe străzi
de mână,
încredinţându-i zeului înserării
paşii noştri
şi bătăile inimii.
Înţelepciune
Aş mai fi vrut să lucrez
până târziu, în seară,
dar ploaia pornită brusc
m-a alungat în casă.
Există o-nţelepciune a cerului,
ploaia nu vine să-ntrerupă
gândurile visătorilor,
ci să-nvăluie în murmur de apă
câmpiile.
Rază de înger
Pentru restauratorii de inocenţă
aş institui un premiu.
Cu migală, răbdare şi har,
cu instrumente cu vârf agil
ei curăţă depunerile anilor
de pe suprafeţele obiectelor vechi.
Odată curăţate,
obiectele prind suflet,
îşi recapătă strălucirea
de odinioară,
se-nconjoară de aura
pe care o rază de înger
o ţese în jurul lor.
De fapt,
restauratorii de inocenţă
nu vor nicio recompensă.
Le-ajunge bucuria
din ochii oamenilor.
|
|
|