|
Poezie
de Victor Rusu
Pajişte cerească
Să jucăm, doamnă, barbut
Pe-o potcoavă şi-un sărut,
Cu zaruri de hoţi de cai,
Cu zaruri de hoţi de cai,
Neodihna lor să-mi dai,
Cu zaruri din os de cerb,
Să ştiu bine că nu pierd,
Cu două zaruri de smoală,
Să mă laşi cu capu-n poală,
Caii mei, buieci, să-ţi pască
Lina pajişte cerească.
De iertare
Doamnă, chip de pe scriptură,
Nu-ţi dumica-n suflet ură,
Iartă-mă, cum ar ierta
Spicul de grâu secera
Sau, înalt, cum iartă poarta
Rănile scrise cu dalta.
...Steiul, inimă de piatră,
Iartă fulgerul de-l crapă,
Doar ochii tăi mă sugrumă
C-am vrut să-i îmbăt cu lună.
Boare de înger
Doamnă, zbatere de ape,
Stinge-ţi stelele sub pleoape
Nu pâlpâi printre gene
Şerpeştile lor blesteme!
Că năvala de ocări
M-a răstignit între zări,
Că potopul de sudalme
Mi-a altoit fiare-n palme.
Şi-acum, doamnă, vezi cum sânger
Adăstând boare de înger?
Hai, petrece-te pe rană
Ca marama de icoană...
Preacurat întru păcat
De ce, doamna mea, te-ncrânceni
Când vezi sânge viu pe pinteni?
De ce gemi ca de deochi
Când îmi simţi otrava-n ochi?
De ce te-nchizi ca-ntr-o carte
Când adulmec zări de moarte?
De ce faţa ţi-o acoperi
Când prin ierbi nălucesc poteri?
De ce cauţi mătrăgună
Când ţintim, zbanghii, în lună?
...Sunt, doamnă, tot n-ai aflat?,
Preacurat întru păcat!
Candelă stinsă
Doamnă, candela mea stinsă,
Lasă-te de doruri ninsă.
Dacă-mi faci numai un semn,
Din vine-ţi dau undelemn,
Muguri de lumini să crească
Peste ruga mea hoţească.
De-mi priveşti în ochi adânc,
Scot punga de sub oblânc
Şi-o strecor popii-n sutană
Să-ţi cânte numele-n strană.
De iveşti doar un surâs,
Vând pentru popa un mânz,
Mânz curat, cu bot de lapte,
Să fiu iertat de păcate...
De-mi dai dorului de urmă,
Am să duc în târg o turmă
Şi-ai să-ţi vezi chipul sfinţit
Pe un perete de schit.
Ban coclit
Dacă nimic nu te mişcă,
Hai să jucăm, doamnă, rişcă...
Să dăm cu un ban coclit,
Poate uiţi de ce-ai venit...
Să-nvârtim un ban de-aramă,
Poate vălul ţi-l destramă...
Sau o rublă de argint,
Poate, totuşi, te mai mint...
Numai dorul
Doamnă, numai dorul are
Nesomn de privighetoare
Şi doar el ştie-o fântână
Nici de cer, nici de ţărână...
Că-n fântâna asta lină
Demonii au plâns lumină
Şi-i strană de neodihnă...
|
|
|