***
Nu ştii de la ce a pornit doliul fără oprire.
Fiori de gheaţă în tot sistemul
ca într-o
iluminare festivă.
Nu sta de vorbă cu nimeni
despre ce ţi se întâmplă. Doar
umple pagina cu
atâtea ameţitoare sentinţe
împotriva propriei lucidităţi
mai puternice decât pământul.
***
Nu mai e vreme de pierdut.
De frig interior se-ntunecă cerul.
Va trebui să câştigi
măcar respectul
unei tumori
în plină splendoare.
***
Cu semnătura sub lupă
ţi-ai schimbat ţelurile petală
cu petală. Acum
nu mai crezi în nimic
în ultima ta casă.
Păcălitor, visceral, fără gust,
pe scaunul ajuns prea fierbinte,
ţeşi la războiul păgân al
unei candele stinse.
***
Mizezi la bătrâneţe pe emoţii caraghioase, nu pe
cuvintele bătute de soartă, care inspiră
milă.
Şi teamă.
Şi descurajare.
Şi condamnare fără prihană.
Sic transit gloria mundi. Retrăieşti trecutul
cu o afurisită doză de
solipsism. Pierzi din
cioburile Lunii negre
cinismul în stare pură, ipostaza
plecăciunilor până la saturaţie.
Visul începe să fie
părăsit de tradiţie şi esenţă, încă un spectacol
ca o slujbă de înmormântare.
Poezia ţi se înfundă în propria furie
pe malul celălalt al fracturii
într-un creier nou, fără şine.
***
Este un păcat pentru care nu există iertare.
Ştii că s-a dat semnalul
unui fir
ameninţător
al aducerii aminte
de pe filiera amărăciunii
şi faci încă o închinare cinismului
cu aripile-i monstruoase.
Îţi pui viaţa în pericol
ca să-ţi salvezi,
între grinzile de oţel,
moartea.
***
Emoţional, eşti într-o perioadă foarte tulbure.
Înaintea lui Dumnezeu,
poezia, epuizată,
subnutrită,
fără simţ critic, tace mâlc.
În loc să te autodenunţi,
ai senzaţia că te reinventezi
într-o chimie specială
delir de grandoare a fumului
de ţigară.
***
Nu te poţi bucura dintr-odată de servituţile
straturi-straturi
ale pocăinţei
pentru că:
nu te saturi niciodată
de gafe şi suspiciuni în lanţ.
ai mereu o tactică agresivă, de nesuportat.
ai o urâţenie de legendă,
încastrată în dantelă putrezită.
(din volumul omonim, în curs de apariţie la Editura Tracus Arte)