că are o a treia în Mexic, a patra către Anglia şi mai are şi alte negustorii prin lumea largă. Dar corăbiile nu sînt decît nişte simple lemne, iar marinarii doar nişte oameni. Aşa cum sînt şobolani de uscat, sînt şi şobolani de apă, precum sînt tîlhari de uscat şi tîlhari de apă adică piraţi - şi apoi mai sînt primejdii ca apele, vînturile, stîncile. Omul arată destulă încredere. Trei mii de ducaţi: cred că pot să accept garanţia lui.
BASSANIO: Fii sigur că poţi.
EVREUL: Vreau să fiu sigur că pot, şi să pot să fiu sigur, şi de aceea o să chibzuiesc. Aş putea să vorbesc cu Antonio?
BASSANIO: Dacă vrei, vino la cină cu noi.
EVREUL: Păi da, să simt miros de porc, să mănînc din carcasa în care profetul vostru din Nazareth l-a închis pe diavol. Pot să cumpăr de la voi, să vînd către voi, să vorbesc cu voi, să merg alături de voi şi altele de acest fel. Dar n-o să mănînc alături de voi, să beau cu voi şi nici să mă rog cu voi. Ce se mai aude pe Rialto? Cine vine spre noi?
BASSANIO: (evreului) El e, Signor Antonio.
EVREUL (aparte):Ce mutră de perceptor fariseu.
Desigur, îl detest că e creştin,
Mai rău că în prostia lui cinstită
Dă bani fără dobîndă: strică piaţa
De credite din care mă hrănesc.
Dacă l-aş prinde pe-ăsta la strîmtoare
Mi-aş răcori ranchiuna ce i-o port!
BASSANIO: Shylock, auzi?
EVREUL: Desigur. Tocmai chibzuiam cum stau
Cu banii şi, din cîte mi-amintesc,
Nu pot acoperi deodată suma:
Trei mii sînt mulţi. De unde să-i găsesc?
Tubal e un evreu din neamul meu.
Bogat fiind, mă poate ajuta.
Pe cîte luni doreşti? (lui Antonio) Distinse domn,
Vă pomeneam tocmai acum cu stimă.
ANTONIO: Shylock, eu nici nu iau şi nici nu dau
Vreun ban ca să cîştig din treaba asta.
Acum, pentru că-i vorba de un prieten,
Stric regula. (lui Bassanio) Ai apucat să-i spui
Cîţi bani doreşti?
EVREUL: Da, da, mi-a zis: trei mii.
ANTONIO: Pentru trei luni.
EVREUL: Uitasem, pe trei luni. (lui Bassanio) Aşa
mi-ai spus.
(lui Antonio) Totul pe garanţia ta. Parcă ziceai
Că nu dai bani şi nici nu iei defel
Pentru dobînzi.
ANTONIO: Nu. Asta niciodată.
EVREUL: Cînd Iacob
. Cum ziceam...
ANTONIO: Şi ce-i cu el? Lua unchiului dobîndă?
EVREUL: Nu, nu dobîndă. N-ai putea să-i spui
Chiar o dobîndă. Însă fii atent:
S-au înţeles atunci Laban şi Iacob
Ca mieii cei vărgaţi şi cei cu breze
Să fie luaţi de Iacob ca răsplată.
Toamna, ducea pe noatini la berbeci
Şi, tocmai cînd mîrlitul era-n toi
Între acele creaturi cu lînă,
Vicleanul ciobănaş belea nuiele
Şi le-nfigea în faţa oii care
Făta, pe urmă, miei cu blana-n dungi,
Deci cuveniţi, după contract, lui Iacob.
Era un mijloc de a fi bogat.
Un mijloc binecuvîntat: e drept
Să fii prosper, cît timp nu furi pe altul.
ANTONIO: Prin asta Iacob încerca norocul,
Nu voia lui îi hotăra cîştigul,
Ci mîna cea divină. Şi prin asta
Tu vrei să spui: e camăta cinstită?
Ţi-e aurul berbec, arginţii miei?
EVREUL: N-aş zice, dar îi înmulţesc ca turma.
Asta s-o ştiţi...
ANTONIO: Bassanio, ţine minte
Că diavolul citează texte sfinte
Spre-al său folos. Un suflet ticălos
E un tîlhar cu zîmbet drăgăstos
Sau măr frumos, dar putred la cotor.
Înşelăciuni cu un chip îmbietor.
EVREUL: Ducaţi trei mii, o sumă rotunjoară
Trei luni din doişpe. Hotărăsc dobînda.
ANTONIO: Hai, Shylock, cît ai vrea să-ţi datorăm?
EVREUL: Signor Antonio, foarte des, mereu
Pe la Rialto socoteală-mi ceri
Că-s cămătar şi că percep dobînzi.
Am ridicat din umeri, răbdător
Cum e tot neamul meu cel încercat.
Necredincios şi cîine ce sugrumă
Aşa mi-ai zis şi mi-ai scuipat caftanul
Doar pentru că-mi trăgeam un drept al meu.
Acum, se pare, ajutor îmi ceri.
Aşa să cred? Veniţi la mine iar:
Hai, Shylock, dă-ne bani. Cine vorbeşte?
Tu, care tocmai mă scuipaşi în barbă
Şi m-ai gonit cu şuturi, ca pe cîini
Din pragul tău, vii astăzi şi ceri bani.
Ce pot să zic? N-ar trebui să-ţi spun:
Cunoşti dulăi cu bani? Să-ţi împrumute
O javră trei mii de ducaţi? Sau eu
Să mă înclin şi să-ţi vorbesc umil:
Măria-ta chiar miercuri m-ai scuipat,
Apoi m-ai dat afară. Altă dată
Ai spus că-s cîine. Recunoscător
Îţi sînt şi ca atare te-mprumut?
ANTONIO: Ţi-aş spune tot aşa şi te-aş scuipa
Din nou, ba chiar te-aş bate. Tu nu dai
Acest metal din pură prietenie,
Iar înmulţirea banilor, ştii bine
Că, prin dobînzi, este lucru păcătos.
Iar dacă banii merg la un duşman
Cu-atît mai rău, de nu-i înapoiază,
Îl pedepseşti.
EVREUL: Acum de ce te superi?
Eu vreau să fim amici, îţi cer iubire.
Să uit ruşinea, cum m-ai ponegrit,
Să-ţi dau ce mi-ai cerut, fără dobîndă.
Nu vreau nimic mai mult. De ce n-asculţi?
Îţi dau cu bunăvoie.
BASSANIO: Bună-ţi fie!
EVREUL: Da, este bună. Ai să vezi pe loc.
Vino cu mine pînă la notar
Ca să-mi semnezi o poliţă în joacă:
Dacă în ziua de cutare şi
În locul respectiv nu îmi dai banii,
Exact cît ţi-am dat eu, primeşti să-mi iau,
Tăind din trupul tău, numai o livră
De carne proaspătă din orice parte
A ta: de unde mi-ar plăcea mai mult.
ANTONIO: Ne-am înţeles. O să semnez ce-ai zis
Spunînd: evreii-s tare generoşi.
BASSANIO: Să nu semnezi de dragul meu hîrtia.
Aleg, mai bine, să rămîn sărac.
ANTONIO: Nu-ţi fie teamă, n-o s-ajung dator.
În două luni, o lună înainte
Să vină termenul, am să primesc
De nouă ori mai mult decît se cere.
EVREUL: Taică Avram, poftim cum sînt creştinii!
Ei, dacă mint, ajung să se-ndoiască
De cinstea altora. (lui Bassanio) Atît să-mi spui:
Dacă s-ar întîmpla să nu achite, eu
Ce avantaj aş scoate din amendă?
Carne, o livră, scoasă dintr-un om
Nu are preţ şi nu e de folos,
Cît dac-ar fi de oaie, vită, capră.
Am vrut să-i fiu folositor şi prieten.
Dacă primeşte, bine. Dacă nu,
Adio şi pardon, nu-i supărare.
ANTONIO: Da, Shylock. Voi semna tot ce-ai cerut.
EVREUL: Atunci să dăm o fugă la notar
Să-i spunem să-ntocmească parodia
De poliţă. Iar eu mă duc pe-acasă
Şi iau ducaţii. Tot am grija casei
Că e în paza unui nătărău.
Şi vi-i aduc.
ANTONIO: Hai, dragul meu evreu.
Se face bun. O vrea creştin să fie.
BASSANIO: Deasupra zîmbet, jos ticăloşie.
ANTONIO: N-are ce să se-ntîmple, nu te teme,
Navele mele-ajung mult mai devreme.
Note: