Revista FAMILIA a împlinit 150 de ani. Cu adevărat venerabilă vârstă! Îi urăm mulţi ani înainte! În numărul jubiliar, 6 din 2015, sunt rememorate momentele de sărbătoare ale acestei instituţii culturale. Sunt reluate, sub formă de facsimile, cuvântări şi discursuri ale întemeietorului Iosif Vulcan. Acesta a condus prima serie a revistei, între 1865 şi 1906, şi avea „să-l boteze” pe cel care s-a numit pentru prima dată în paginile acesteia Eminescu. Sunt reproduse, de asemenea, şi scrisorile trimise de Titu Maiorescu şi I. C. Negruzzi la jubileul de patruzeci de ani al revistei. La clădirea acestei instituţii culturale, mai tânără cu numai patru ani decât prima Universitate din România (fondată în 1860 la Iaşi), au contribuit cu semnătura lor în secolul al XIX-lea şi Heliade Rădulescu, Caragiale, Slavici, Macedonski, Coşbuc, Goga şi Alecsandri, iar în interbelic, după inevitabile întreruperi, Octav Şuluţiu şi Mircea Eliade, dintre cei pe care îi menţionează redacţia în scurtul istoric din debutul acestui număr. Aşadar, ne este oferit un număr de restituiri, în care un loc aparte îl ocupă, cum era de aşteptat, contribuţiile lui Eminescu avute de-a lungul timpului aici. Mai sunt expuse şi bilanţuri literare (din 1875 şi 1878, semnate de acelaşi Iosif Vulcan – de pildă), dar şi o antologie de poezie în care regăsim nume consacrate ale vremii, reţinute ca atare de istoriile literare. Revista se află la cea de-a cincea serie (Seria Iosif Vulcan: 1865-1906; seria a doua: 1926-1929, sub îngrijirea lui M. G. Samarineanu; seria a treia: 1936-1940, sub îngrijirea lui M. G. Samarineanu; seria a patra: 1941-1944, sub îngrijirea lui M. G. Samarineanu; seria a cincea 1965-1989, îndrumată de Alexandru Andriţoiu, iar din 1990, Ioan Moldovan), dar ştie să-şi arate vârsta cu înţelepciune şi eleganţă. Pentru degustătorii de literatură şi de istorie literară este un număr de neratat.

Revista Orizont ne propune, în numărul din luna iulie, un exerciţiu de imaginaţie incitant, plecând de la o întrebare pe cât de simplă, pe atât de ofertantă: „Dacă n-ar fi existat Eminescu, cine credeţi că ar fi fost scriitorul nostru naţional?”. Răspund la anchetă: Ada D. Cruceanu, care fără să ezite îl nominalizează pe Caragiale; Simion Dănilă îl indică pe Alecsandri, „în niciun caz Macedonski, care se îndepărta în altă direcţie, iar poeziile din tinereţea lui nu lăsau să se întrevadă în el un poet capabil să-l concureze pe bardul de la Mirceşti”; Manolita Dragomir-Filimonescu îl alege pe Blaga, părere pe care o împărtăşeşte şi Lucian P. Petrescu; Dan Floriţa-Saracin ia în calcul şi prozatorii, Rebreanu, Sadoveanu sau Mateiu Caragiale; Lucian Vasile-Szabo afirmă că şi în prezenţa lui Eminescu pot fi nominalizaţi Caragiale şi Slavici. Sunt şi participanţi care nu intră în joc, însă un asemenea exerciţiu de istorie literară contrafactuală ar trebui cultivat mai des, chiar ca premisă pentru eventuale studii de istorie literară. Poate nu întâmplător, Cornel Ungureanu deschide acest număr cu un studiu exegetic despre Arghezi, acesta fiind şi el un challanger bun pentru acest statut. Reţinem şi eseul „Adevărata dată a adevăratei zile a adevăratei Ii”, în care Otilia Hedeşean relevă imaginea „iei” în societatea contemporană, prin prisma sărbătorii care îi este închinată.

Semnalăm apariţia revistei Scriptor, la începutul lui 2015, cu redacţia în Iaşi, ajunsă la numărul dublu 5-6, avându-l redactor şef pe Lucian Vasiliu. Revista este structurată în cinci părţi, inspirat numite: „relief contimporan”, „muti magistri sunt libri”, „artis amica nostrae”, „memoria clepsidrei”, care în numărul acesta conţine o secţiune „Eminesciana” şi un epistolar inedit al lui Aurel Dumitraşcu, iar cea din urmă secţiune, „miscelaneu”. Printre semnatari îl regăsim pe Liviu Ioan Stoiciu, cu poemul La o nouă despărţire, „desenat” de Vasilian Doboş, şi cu pagini dintr-un „Jurnal-LIS”, „de uz strict personal”. Cu poezie mai sunt prezenţi şi Gellu Dorian şi Ioan Moldovan, Emilian Galaicu-Păun scrie la secţiunea Eseu. Un joc intelectual interesant este şi cel denumit „Chestionar – 2021” (formulat de Lucian Vasiliu), în numărul acesta răspunzând cu optimism Marta Petreu, din care cităm: „Avem o literatură bună, în acest moment cultura română scrisă e mai bogată, mai inventivă, mai inovatoare şi mai performantă ca oricând în istoria ei”.