George Magheru s-a născut la 17/30 decembrie 1892 la Craiova, fiind nepot al cunoscutului comandant şi om politic din secolul al XIX-lea, Gheorghe Magheru. Poet de viţă modernistă, ironic şi original, rudă de spirit şi de vers cu George Topîrceanu, autor de Poezii antipoetice (1933) şi Poeme în limba păsărească (1936), stihuitor de Poeme balcanice (1936) şi Poeme burleşti (f.a.), George Magheru are o limbă ascuţită, capabilă de savuroase rotunjiri şi broderii prozodice şi stilistice. De o ironie fără asperităţi gratuite, poezia sa este interesant înzorzonată lexical, reflectând o conştiinţă literară avansată. Recomandăm spre degustare:

De unde ştii tu, Garabet,

Că astăzi o să ploua?

Nu e nici nor, n-a fost halo

În jurul lunii nouă.

Şi, totuşi, tu eşti răguşit,

Ai igrasie-n gît.

Cu ploaia cum te-ai înţeles,

Cocoş posomorit?

Sau poate ploaia este doar

O formă de cocoş,

Lichidă, bineînţeles,

Şi ne’ncrestată-n roş?

Şi poate că cocoşul e

O ploaie-n dimineţi,

Solidă, bineînţeles,

Şi prinsă în coteţ.

În fond nu eşti nici tu, nici ea

Cocoş, ploaie în mers.

Există doar atîta tot:

Uriaşul Univers.

El merge-ntunecat sau roş

Atîta înţeleg,

Întregul este în cocoş

Cocoşul în întreg.

El plouă-n aburi neguroşi

Şi fuge-n cer haihui

Şi prin cîntarea de cocoş

îşi spune imnuri lui.

Şi numai omul pretenţios

Cu mintea lui de curcă

Stă împotrivă,-orgolios

Şi toate le încurcă.

(din George Magheru, Poezii antipoetice, cuvânt înainte de Perpessicius, ediţie îngrijită de Romulus Vulpescu, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966)