De-ai fi de ea îndrăgostit,
O, clasic bard de lîngă Pô,
Şi de i-ai spune-o, Teocrit,
Ea ţi-ar răspunde: nemtodo!
Cu versuţi liric sau sublim,
Sentimental sau rococo
Ai captiva un serafim,
Pe dânsa însă... nemtodo!
Chiar, Teocrit, lira saţi rupi,
Nu face nici un crăiţar;
Pe densa trebuie so ciupi,
Nui plac poeţii fii husar!
Lucios ca slana de Sibiu,
Obrazul alb e ca de caş,
Iar la mijloc trandafiriu
Ca cel mai extra papricaş.
În sufletul meu de barbar
Sencinge-un dor bizar, adînc,
Săi taiu din el şi cu muştar
Ca pe o şuncă săl mănânc!
Semnată Coco, în Moftul Român,
nr 18, apărut Duminică, 29 iulie, 1901.