Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








revista revistelor

        

Revista timişoreană Orizont îşi răsfaţă cititorii de multă vreme cu interviuri dinamice şi elegante, adevărate lecţii de cultură a dialogului, şi cu anchete surprinzătoare, având respondenţi dintre cei mai diverşi. Publicaţia nu se dezminte nici în numărul din februarie (2/2016), în care Ana Blandiana răspunde de trecutul şi poezia sa, întrebată inspirat de Cristian Pătrăşconiu despre arta de a proteja pe care scriitoarea a practicat-o încă din epoca ceauşistă, „fie în sens estetic, fie în sens civic-politic”. Reţinem afirmaţia poetei despre refugiul lecturii, „Niciodată nu am avut suficientă imaginaţie să spun că există o fericire mai mare decât să citeşti”, care este unul dintre acele momente de sinceritate ce depăşesc creativ imaginaţia. Ancheta lansează întrebarea „Care a fost cea mai mare nedreptate care vi s-a făcut”, la care se încumetă să răspundă Dan C. Mihăilescu, Andrei Cornea, Kiss Andras (biolog şi scriitor), Grigore Leşe (muzician), Radu Paraschivescu, Lucian Petrescu (medic şi scriitor), Aleksandar Stoicovici (scriitor), Smaranda Vultur (scriitor şi antropolog). Receptarea literaturii contemporane e la mare cinste în paginile Orizontului, Marian Odangiu scrie despre Cartea poemelor mele nescrise a lui Varujan Vozganian, Alexandru Oraviţan despre două cărţi ale lui Cornel Regman, Graţiela Benga despre cartea lui Şerban Axinte despre Gabriela Adameşteanu şi cartea de proză scurtă semnată de Borco Ilin, Alexandru Bodog recenzează Jurnalul indirect al lui Mihai Zamfir etc. Remarcabilă este şi lucida dare de seamă a Otiliei Hedeşean despre „mărţişor” şi breslele contemporane de manufacturişti de recuzită pentru sărbători. Interesantă este dubla receptare, aparţinându-le Cristinei Chevereşan şi Adinei Baya, a celui mai controversat film al anului, The Danish Girl. Orizontul este un important barometru al culturii contemporane.

Viaţa Românească întreţine, şi în numărul 1 din 2016, aceeaşi echilibrată alternanţă între beletristică, critică & istorie literară şi eseu. Poezia este la cel mai înalt nivel, revista deschizându-se cu un poem de Marian Drăghici, din 1989 cu adăugiri din 2015: „dacă vă mai amintiţi spuneţi şi dumneavoastră ce/ curăţenie la sânge a mai fost aceea/ cu păhăruţul înjurat flori de stepă pe masă/ şi toată oroarea (după ce pleacă femeia)/ dând pe-afară din casă dar neclintindu-se un milimetru”. Grupajul păzea, radicalii sunt liberi! anunţă o schimbare semnificativă în poezia lui Ioan Es. Pop, o acutizare a spaimelor, o încrudare a înfiorărilor existenţiale pe care n-am mai resimţit-o atât de directă şi intransigentă la autorul Ieudului fără ieşire: „lucrez la celălalt strigăt şi mâna mea încă şovăie,/ pentru că trebuie să descleşteze o gură cu fălci de criptă,/ să apuce limba şi s-o înfăşoare în jurul încheieturii/ ca pe o lipitoare imensă, iar apoi, cu un icnet scurt şi total,/ să o smulgă şi să o arunce, sperând că până dimineaţă placenta ei vânătă/ să fie mâncată de câini”. Editorialul lui Nicolae Prelipceanu, ca de obicei, musteşte de cultură, având ca reper/ pretext în acest număr cartea 2084 La fin du monde a lui Boualem Sansal, o replică la cartea-cult 1984 a lui Orwell; împărtăşim şi noi nedumerirea din final, scrisă în inconfundabilul stil al editorialistului: „Mă întreb numai cum de literatura noastră nu produce niciodată o carte de acest tip. Dar literatura română, asemenea lui Nenea Anghelache, cuminte, nu vrea să răspunză”. La secţiunea de eseu ne este oferită o traducere a lui Ed Pastenague din contemporanul şi foarte actualul Marc de Lunay, Nihilismul e o stare firească. Recenziile despre apariţiile editoriale recente sunt asigurate de Daniel Cristea-Enache, Gheorghe Grigurcu, Ştefan Ion Ghilimescu, Irina Petraş şi Tudorel Urian. Spre final, de pe alte Meridiane, suntem îmbiaţi cu poeme de Juan Manuel Roca, în româneşte de Rodica Grigore. (G.N.)

© 2007 Revista Ramuri