S-a stins din viaţă Solomon Marcus, una dintre cele mai complexe şi polivalente personalităţi din spaţiul nostru intelectual. Analiza matematică şi poetica matematică, semiotica, reflecţia critică şi discursul memorialistic centrat pe figurile exemplare şi problemele fundamentale socio-culturale au avut în Solomon Marcus un reprezentant de vârf, omologat deopotrivă pe piaţa de idei autohtonă şi pe cea globală. Performanţele sale au fost transdisciplinare şi transnaţionale.

Născut pe 1 martie 1925, Solomon Marcus a fost fiul Simei şi al lui Alter Marcus. A absolvit Liceul „George Bacovia“ în 1944. Între 1945 şi 1949 a urmat cursurile Facultăţii de Matematică, la Universitatea din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1949 cu Diplomă de Merit.

A fost numit Asistent universitar în 1950. A obţinut titlul de Doctor în Matematică în 1956, cu o teză despre „Funcţiile monotone cu două variabile“. În 2001 a devenit membru titular al Academiei Române.

Printre cărţile sale, multe traduse, se numără: Analiza matematică (1962-1981, 1966-1980), Lingvistica matematică. Modele matematice în lingvistică (1963), Gramatici şi automate finite (1964; Premiul Academiei Române), Algebric Linguistics. Analytical Models (1967), Introduction mathématique ŕ la linguistique structurale (1967; Premiul Academiei Române), Poetica matematică (1970), Semiotica folclorului (1975), Timpul (1985), Controverse în ştiinţă şi inginerie (1990), Întâlnirea extremelor (2005), Paradigme universale (2005-2007), Words and languages everywhere (2007), Educaţia în spectacol (2010).

Editura Spandugino i-a dedicat o colecţie de autor.

Prin dispariţia lui Solomon Marcus, Uniunea Scriitorilor din România şi întreaga comunitate intelectuală suferă o grea pierdere