Cu o ţinută grafică minimalistă şi o copertă neagră care-şi scoate la suprafaţa în gri şi roşu discret însemnele, Proza 21 este o revistă care captează atenţia în primul rând vizual, iar dacă este deschisă, conţine toate datele să-l prindă pe cititor în realităţile din succesiunea textelor şi să-l convingă estetic/ ficţional şi raţional să revină odată cu viitoarea apariţie, pe care le-o dorim cât mai rapidă. Nu cred că ne înşelăm dacă afirmăm că este prima revistă, de această anvergură, dedicată prozei, poeziei fiindu-i consacrate de mai multă vreme astfel de spaţii de publicare – Poesis (care apare la Satu Mare) sau Poezia (de la Iaşi), de pildă. Edito[rialul] semnat de Aurel Maria Baros, care este directorul fondator, are un caracter programatic, din care reiese criteriul actualităţii pe care şi-l propune proiectul: „Reinserarea prozei în marele corp literar al revistelor. Pentru ca ea să reinvestească din plin acest spaţiu textual care, la noi, o găzduieşte de obicei ca pe o invitată. Acest spaţiu textual intens reinvestit se va numi aici Proza 21. Domeniu al creaţiei in progress. Domeniu al autoplastiei, în cadrul căruia proza românească de astăzi să-şi traseze mai ferm înaintarea, iar autorii propriu portret. Domeniul critic în egală măsură. Domeniu-nexus, în definitiv”. Editorialistul, pe care îl vom regăsi şi cu două eseuri în paginile revistei, între care unul despre „Prozatorii de astăzi. Mutanţii”, adică aceia care „strică jocurile locului comun”. Revista are, deocamdată, cinci rubrici, fiecare dintre ele conţinând, la propriu sau la figurat, texte avanpremieră: „Bucureşti. Proza”, în care semnează în acest prim număr Alexandru Ecovoiu, Constantin Arcu, Ioan Groşan, Ion Lazu, Nicolae Stan, Răzvan Petrescu, Ştefan Dimitriu; „Bump Mapping” – concepută pentru prozatorii din alte arealuri naţionale, găzduindu-i de data aceasta pe Dora Pavel, Liviu Lungu şi Radu Ţuculescu; „Spaţiul global”, cu prozatori români din lume – Anamaria Beligan, Constantin Stoiciu, Marius Daniel Popescu; „Transdinamic” este secţiunea destinată traducerilor, care cel mai probabil va fi dezvoltată (cantitativ, se subînţelege) în timp, oferindu-ne traducerea în engleză, de către Alistair Ian Blyth, a unui fragment din Cartea şoaptelor (The Book of Whispers) a lui Varujan Vozganian, respectiv o traducere în limba română din Volodymyr Danylenko semnată de Mihai Hafia Traista; „GPS” este rubrica de receptare critică, având doi semnatari bine cunoscuţi în publicistica românească – Marius Miheţ (aici cu o cronică despre MJC-ul lui Ion Iovan) şi Andreea Răsuceanu (cu o cronică despre Zilele regelui, de Filip Florin). Extrem de interesantă este prezenţa lui Gheorghe Iova în paginile revistei, unul dintre mutanţii care dinamitează diferenţa dintre genurile literare, cu un text hibrid, un poem-proză, cumva diferit de bineştiutele prozo-poeme. Spre final, proza tânără este reprezentată de Marina Popescu. Semnalăm, pentru pasionaţii de statistici şi predicţii, articolul „Cotele scriitorilor favoriţi. Un nobil feminin”, semnat de Robert Ianovici Pânzaru, material care reflectă dinamica aşteptărilor în ceea ce-i priveşte pe nominalizaţii celui mai celebru şi discutat premiu internaţional de literatură, cu un focus pe câştigătorii de gen feminin din ultimele decenii. Proza 21 se anunţă, cu acest prim număr, una dintre revistele foarte bune din România.

Spor la citit!