| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Atelier Tristan TzaraCelebrarea centenarului DADA, prin varii simpozioane, expoziţii, invocări şi evocări în presa culturală de larg consum şi în circuitul revistelor academice, este, în bună măsură, o nouă consolidare şi faţetare a mitului dadaizării culturii. Prin răsturnarea în gol a literaturii şi artei, care se dovedeşte o încercare sinucigaşă ratată dovadă istoricizarea şi canonizarea destul de rapidă a mişcării, DADA nu a propus o schimbare, ci a încercat anihilarea oricărui posibil candidat la vreo nouă paradigmă, inclusiv a suprarealismului crescut din rădăcina sa avangardistă când Breton & co. şi-au recomandat dogma pentru acest statut. Însă abolirea literarităţii textelor dadaiste, tratate când ca antiliteratură, când ca paraliteratură sau contraliteratură, n-a fost posibilă nici prin tematizarea negaţiei propriei ontologii. Pentru a evita copleşitoarea ipostază de co-autor, în care actul traducerii literare îl pune pe protagonistul său, ne pretindem, semnatarul acestor rânduri şi debutantele traducătoare Alexandra Mihaela Cîrstea şi Iunia Diaconu-Vintilă (studente ale Facultăţii de Litere Universitatea din Craiova) auditori ai poemelor simultane din Vingt cinq počmes. Volumul, din care am decupat şi lecturat poemele care urmează, a apărut prima dată în 1918, an în care Tristan Tzara experimenta şi practica la Zürich, alături de Richard Huelsenbeck, Marcel Iancu, Walter Serner şi Hans Arp, un soi de spectacol sincretic, bazat pe texte bilingve sau trilingve, acompaniate de linii muzicale sau de sunete haotice, disonante şi zgomotoase, şi de reprezentări plastice. Este şi perioada în care textele care nu erau performate sau jucate erau destinate publicării cu menţiunea că sunt produsul Societăţii anonime pentru exploatarea vocabularului dadaist. Credem că simultaneitatea, (re)produsă în spectacole prin bilingvismul/ trilingvismul amintit, prin teatralitate, bufonerii, emfază şi acompaniament sonor, a fost înscenată în poezia tipărită din acea perioadă, inclusiv în primul volum al lui Tzara, prin amalgamarea şi întrepătrunderea unor câmpuri semantice care în înlănţuirea lecturii trezeşte un embrion de sens (Henri Béhar). Embrioanele de sens sunt, însă, blurate de polisemie, de farse lingvistice, de derutanta transcriere fonetică a unor cuvinte, de sondarea zonelor argotice ale limbajului de o sonoritate brută şi primitivă, de onomatopeizarea unor secvenţe lingvistice în care se întrezăresc lexeme ce ar putea face sens în raport cu linia directoare pe care cititorul o proiectează în text. La o lectură mai atentă, pot fi sesizate chiar modele ale onomatopeizării, în care intră o alăturare consonantică denunţătoare a imposibilităţii exprimării scrise doar prin vocale preferate în reprezentaţiile orale, sau dublări de silabe, pare-se cu funcţie negatoare sau de întărire a sensului. Este, aşadar, o bâlbâială disimulată. În contul hazardului obiectiv (diversificat de dadaişti şi patentat de suprarealişti) este amestecată ordinea cuvintelor, este spart sensul, sugerată parcimonios, dar provocator, semnificaţia. Acestea sunt motivele pentru care propunem acest atelier, sub forma unei lecturi grefate pe simultaneitatea de care aminteam. Diferenţele faţă de traducerea lui Nicolae Tzone sunt inerente datorită dinamicii acestor texte, dar nu presupun vreun soi de contradicţie, ci numai confirmă polifonia acestor poeme. Nicolae Tzone este şi editorul spectaculoasei ediţii bilingve (singura din limba română a acestui volum), de patrimoniu am îndrăzni să spunem, Vingt cinq počmes/ Douăzeci şi cinci de poeme (ediţia a III-a reprodusă după ediţia a doua, din 1946, prefaţă şi traducere de Nicolae Tzone, Bucureşti, Paris, Editura Vinea şi Editura Flammarion, 1998). Menţionăm că lectura noastră este înfăptuită pe textul primei ediţii, din 1918, un alt motiv pentru care diferă de cea precedentă, inclusiv prin înfăţişarea grafică. (Gabriel Nedelea)Gigantul alb lepros al peisajului sarea se grupează în constelaţie de pasări pe tumoarea de vată în plămânii săi stelele de mare şi piunezele se echilibrează microbii se cristalizează în palmieri de muchi leagăne bună ziua fără ţigară tzantzantza 1hai 2[ 1Tzantzantza < tan (din fr. tanin) =produs vegetal cu gust astringent, care are proprietatea de a tăbăci pielea, cu întrebuinări în industrie; acid tanic; 2 Ganga înseamnă, în argoul francezei, hai iar contextul este cât se poate de prielnic aici pentru această traducere Lexemul revine, în continuare, în diferite structuri onomatopeice] bouzdouc zdouc nfoůnfa mbaah mbaah nfoůnfa alga periferiilor 3 să îmbrăţişeze[ 3macrocystis pyrifera este şi o specie de alge marine din Antarctica,însă în textul original apre macrocystis perifera, iar lectura noastră s-a lăsat atrasă de această adaptare] vapoarele chirurg al vapoarelor curata umeda cicatrice leneveala luminilor scânteietoare vapoarele nfoůnfa nfoůnfa nfoůnfa îi vâr lumânările în urechi ganganfah helicon şi boxeur pe balcon violonistul hotelului în baobab de flăcări flăcările se dezvoltă în formaţiune spongioasă flăcările sunt burei ngŕnga ţi loviţi scările se înalţă ca sângele halucinogen 4[ 4aici gangŕ pare că nu mai are semnificaia de haipentru ca posedă un accent grav, însă vizual poate fi luat tot ca o aluzie la halucinogen] ferigile spre stepele de lână şansa mea spre cascade flăcările bureţi de sticlă paiaţele răni măscărite paiaţele cad wancanca 5[ 5wancanca < cant (din fr. can) = parte a copertei de cartoncare depăşeşte dimensiunile filelor unei cărţi legate] aha bzdouc fluturii foarfecele foarfecele foarfecele şi umbrele foarfecele şi norii foarfecele navale termometrul privete ultraroşul gmbabŕba [ 6 Gmbabŕba < baba (fam.) = uluit, stupefiat, uimit, încremenit]pelerina educaia mea de pe urmă e rece şi monocromatică nfoua loua la ciupercile portocalii şi familia de sunete de dincolo de tribord la origine la origine triunghiul şi arborele călătorilor la origine creierii mei se duc spre hiperbola caolinul mişună în ţeastă dalibouli 7 obok şi tombo et tombo8[ 7 dalibouli < dal dalle = dală, lespede;dalles en membre = dale de marmura această fărâmă de sens se întăreşte prin succesiunea 8tombo et tombo < tombeau = mormânt se rostete tombo]pântecul său este o mare tobă aici intervin tamburul major şi castanieta fiindcă sunt zigzaguri pe sufletul său şi o mulţime de rrrrrrrr aici cititorul începe să ţipe el începe să ţipe începe să ţipe apoi în acest ţipăt sunt flaute care sporesc corali cititorul vrea să moară poate sau să danseze şi începe să ţipe el este mediocru idiot ticălos el nu îmi înţelege versurile el ţipă el este chior sunt zigzaguri pe sufletul său şi mulţi rrrrrrr nbaze baze baze priviţi tiara submarină care se deznoadă în alge aurii hozondrac trac 9nfoůnda nbabŕba nfoůnda tata 10nbabŕba [ 9 trac poate fi, deopotrivă, un giumbuşluc verbalsau încheierea secvenţei prin exprimarea temerii/ neliniştii, mai ales că la final reapare bâlbâitura babŕba la fel cum 10tata poate fi tradus şi prin homosexual (pop.)]
drogherie-conştiinţă din lampa unui crin va lua naştere un prinţ atât de mare încât fântânile arteziene vor înălţa uzinele şi lipitoarea transformându-se în arbore maladiv caut rădăcina domn imobil domn imobil pentru că atunci da tu vei afla vino în spirală spre lacrima inutilă papagal jilav cactus de lignit umflă-te între coarnele vacii negre papagalul sapă turnul manechinului sfânt în suflet este un copil o lampă medicul declară că nu va trece noaptea apoi el pleacă pe ultimul drum şi liniştea încrâncenată formaţiune silicioasă când lupul vânat se odihneşte pe imaculat alesul îşi vânează prizonierii arătând flora născută din moarte care va fi cauza şi cardinalul de franţa va apărea cei trei crini lumină fulgerătoare calitate electrică roşu lung sec dărăcind peşti şi litere sub culoare gigantul lepros al peisajului se stabileşte între două oraşe are pârâuri cadenţă şi broaştele ţestoase ale colinelor se îngrămădesc greoi scuipă nisip împietrit plămânii săi de lână să se deschidă la culoare sufletul şi privighetoarea se agită în râsul său floarea soarelui vrea să culeagă curcubeul inima mea este o stea de mare de hârtie în missouri în brazilia în insulele antile dacă tu crezi că eşti mulţumit cititorule tu devii pentru o clipă transparent creierul tău burete transparent şi în această transparenţă va fi o altă transparenţă mult mai străină îndepărtată când un animal nou se va învineţi în această transparenţă. Traducere din limba franceză de de Alexandra Mihaela Cîrstea şi Iunia Diaconu-Vintilă |