Faţă de faptul că, prin comunicatul transmis recent în spaţiul public, pretinsa nouă conducere a Uniunii Scriitorilor din România aduce la cunoştinţa membrilor U.S.R. informaţii factuale obiective denaturate şi/sau trunchiate, se impun următoarele lămuriri:

Uniunea Scriitorilor din România a fost înfiinţată şi recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949 care la art. 2 prevede că „Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Română funcţionează în conformitate cu statutul (...)”. Decretul nr. 267/24.06.1949 nu a fost modificat sau abrogat.

Potrivit art. 85 din O.G. nr. 26/2000, „Persoanele juridice de utilitate publică – asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel – înfiinţate prin legi, ordonanţe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei ordonanţe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înfiinţării şi funcţionării lor”.

Uniunea Scriitorilor din România funcţionează în prezent în temeiul Decretului-Lege nr. 27/1990, privind organizarea şi funcţionarea, în condiţii de autonomie a organizaţiilor de scriitori, artişti plastici şi compozitori, în temeiul art. 85 din Ordonanţa nr. 26/2000 şi în temeiul propriului Statut.

Prin urmare, Uniunea Scriitorilor din România NU este o asociaţie înfiinţată în baza OG nr. 26/2000, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile acesteia, invocarea normelor acestei Ordonanţe de către persoanele care acţionează în pretinsa calitate de reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor din România fiind în mod evident realizată cu rea-credinţă şi cu scopul de a induce în eroare.

Faţă de încălcarea flagrantă a dispoziţiilor statutare imperative referitoare la desfăşurarea Adunărilor Generale ale membrilor Uniunii Scriitorilor din România, precum şi a celor referitoare la adoptarea hotărârilor, prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. de dosar 14141/299/2016, s-a solicitat „suspendarea efectelor Hotărârilor adoptate în cadrul «Adunării Generale Extraordinare a Uniunii Scriitorilor din România» din data de 19.03.2016, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor”.

Prin Sentinţa Civilă nr. 5790/05.04.2016, instanţa a admis cererea şi a dispus suspendarea efectelor Hotărârilor adoptate în cadrul «Adunării Generale Extraordinare a Uniunii Scriitorilor din România» din data de 19.03.2016 până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea Hotărârilor.

Împotriva acestei sentinţe, Teodorescu Cristian a declarat apel.

Prin decizia civilă definitivă nr. 3382/20.09.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 14141/299/2016, instanţa a respins apelul ca tardiv formulat.

Practic, prin pronunţarea acestor soluţii, s-a reţinut în mod definitiv faptul că Hotărârile pretins adoptate în 19.03.2016, prin care se pretinde că ar fi fost alese noi organe de conducere ori ar fi fost luate diverse măsuri referitoare la organizarea şi funcţionarea Uniunii Scriitorilor din România, nu produc deloc efecte juridice, situaţia fiind similară cu ipoteza inexistenţei pretinselor hotărâri din 19.03.2016.

Dl. Dan Mircea Cipariu a solicitat instanţei să se constate că sentinţa civilă nr. 5790/05.04.2016 nu îi poate fi opusă.

Prin Sentinţa Civilă nr. 20929/2016 din data de 24 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în cadrul dosarului nr. 38923/299/2016, instanţa a respins ca inadmisibilă această cerere.

Totodată, instanţa a respins într-adevăr excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantului Dan Mircea Cipariu pentru Uniunea Scriitorilor din România, însă instanţa s-a raportat în principal la faptul că reclamantul nu ar fi formulat această cerere în numele Uniunii Scriitorilor din România, reţinând că „faptul că reclamantul indică calitatea sa de vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România nu semnifică că acţionează în numele persoanei juridice”.

Dimpotrivă, instanţa reţine că „nu se poate trage concluzia că Sentinţa Civilă nr. 5790/05.04.2016 (n.n. prin care s-au suspendat efectele hotărârilor din 19.03.2016) ar fi inopozabila reclamantului”, precum şi faptul că „este de neconceput ca pentru unele persoane efectele hotărârilor adoptate în 19.03.2016 să fie suspendate şi pentru altele să îşi producă efectele”.

Prin urmare, cei din pretinsa nouă conducere nu deţin calităţile de reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor din România.

Nu în ultimul rând, reiterăm faptul că nici Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România – dl. Nicolae Manolescu şi nici Consiliul Uniunii Scriitorilor din România nu au convocat Adunarea Generală Ordinară a Uniunii Scriitorilor din România şi nici vreo altă adunare generală ordinară a Filialelor pentru data de 06.01.2017, niciunul dintre aceste organisme neînsuşindu-şi acest demers iniţiat de către persoane care pretind că fac parte dintr-o nouă conducere, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive, prin care s-a stabilit că pretinsele hotărâri din 19.03.2016 nu pot produce niciun efect.

Ca atare, orice membru al Uniunii Scriitorilor din România care va participa la această adunare va încălca Statutul Uniunii Scriitorilor din România.