În România literară, nr. 7/ 2018, citim un interviu realizat de iscusitul Cristian Pătrăşconiu cu tonica Adriana Babeţi, intitulat „Nu sunt un crizolog de serviciu“. Într-o epocă de exasperări şi tânguiri, în care se cântă prohodul culturii înalte, universitara de la Timişoara, în ciuda statisticilor îngrijorătoare despre consumul cultural, îşi păstrează optimismul în ceea ce priveşte literatura şi numărul ei de cititori: „Literatura, în sensul de artă a scrisului, nu a intrat în nicio criză. Se scrie mult şi bine, foarte mult şi foarte bine, după cum se citeşte la fel de mult“. Dar optimismul său pare, mai degrabă, un program de viaţă, întrucât ţine de o datorie morală a profesorului şi/ sau a comentatorului literar faţă de societatea în care trăieşte: „Dacă crezi în ceea ce faci, dacă simţi că povestea asta cu bătăliile pentru citit e parte din datoria ta faţă de oamenii din jur, atunci n-ai voie să cedezi şi să oboseşti. Nu trebuie să-ţi pierzi speranţa că ai putea schimba ceva prin micul tău efort, chiar dacă unii te sfătuiesc să îţi vezi de treburile tale şi să nu te mai iroseşti, fiindcă nu mai ai mult timp de pierdut. Să nu îmbătrâneşti pe dinăuntru, înăcrit şi plictisit. Da, asta-i: să nu îmbătrâneşti urât pe dinăuntru“. Un interviu revigorant, ca o tabletă cu vitamine.

(G.G.)