Filiala Bucureşti – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România (Fitralit) anunţă cu durere în suflet trecerea în nefiinţă aMicaelei Ghiţescu　(18 iulie 1931 – 13 mai 2019).

Excepţională traducătoare a literaturii portugheze şi braziliene, ea este totodată şi autoare a unor dicţionare extrem de utile nu numai studenţilor, dar şi traducătorilor din spaniolă şi portugheză.

Nu a fost numai o intelectuală valoroasă, dar şi o victimă a regimului comunist. A fost arestată în 1952 împreună cu aşa-numitul „lot francez” – foste eleve şi profesoare de la Liceul Francez –, fiind condamnată la 4 ani de închisoare. Eliberată printr-o amnistie în anul 1955, după 3 ani de detenţie, a reuşit să-şi termine studiile la Universitatea din Bucureşti în anul 1957. Cu toate că era absolventă de studii universitare, deoarece a fost deţinut politic, este din nou pedepsită, fiind nevoită să lucreze la început ca muncitor necalificat. Ulterior, este traducătoare de texte tehnice şi documentaristă la Institutul pentru Control de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice din Bucureşti (1959-1970), după care ocupă postul de redactor la Biblioteca Centrală Pedagogică (1971-1986).

Învaţă singură spaniolă şi portugheză şi începe să traducă din 1964. Colaborează cu articole şi traduceri la reviste culturale importante din ţară (România literară, Luceafărul, Secolul XX) şi străinătate (Jornal de Letras, Artes & Ideias, Letras & Letras　din Portugalia şiTranslitterature　din Franţa).

A tradus îndeosebi din portugheză (Fernăo Mendes Pinto, Almeida Garrett, Alexandre Herculano, Eça de Queirós, Fernando Namora, Dinis Machado, Irbano Tavares Rodrigues, Américo Guerreiro de Sousa) şi braziliană (Érico Veríssimo, José Sarney), dar şi din franceză (Pierre-Dominique Gaisseau), spaniolă, engleză şi germană. A făcut şi retroversiuni din opera poetică a lui Lucian Blaga şi George Bacovia.

Micaela Ghiţescu a primit multe premii în ţară şi străinătate printre care titlul deMare Ofiţer al Ordinului Infante Don Henrique, distincţia fiindu-i acordată la Bucureşti de Preşedintele Portugaliei. În toamna anului trecut a primit Premiul Opera Omnia din partea colegilor de breaslă de la Fitralit.

Ani la rând a activat în Comitetul Director al Fitralit, Filială pe care a condus-o între 2005 şi 2009. A lucrat de la întemeiere în redacţia revisteiMemoria　– revista gândirii arestate, iar în ultimii 16 ani a fost directoarea ei.

Cultura ţării noastre pierde nu numai o intelectuală de valoare, o strălucită traducătoare de literatură, ci şi un om cu un suflet bun, nobil, delicat, un om săritor cum puţini se găsesc pe lume.