S-a stins din viaţăTeodor Vârgolici, specialist eminent în istoriografia noastră literară, editor şi îngrijitor de ediţii critice importante pentru literatura şi cultura română.

Născut la Valea Cânepii, în judeţul Brăila, pe 12 februarie 1930, a urmat Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila şi apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

A fost cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române, secretar al comitetului de redacţie la revista „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, director adjunct al Muzeului Literaturii Române şi redactor-şef al Editurii Minerva.

A debutat pe când era elev, în 1946, cu versuri publicate în gazeta „Facla” din Brăila, iar editorial în 1956, cu volumulÎnceputurile romanului românesc.

A colaborat la „Naţiunea”, „Flacăra”, „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viaţa românească”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Adevărul literar şi artistic”.

A primit în mai multe rânduri Premiul Uniunii Scriitorilor şi a fost distins cu Premiul Academiei Române.

Printre volumele lui Teodor Vârgolici se numărăAlecu Russo　(1964),　Gala Galaction　(1967),　Retrospective literare　(1970),　Dimitrie Bolintineanu şi opera sa(1971),　Introducere în opera lui Dimitrie Bolintineanu　(1972),　Scriitori şi opere　(1978),　Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX-lea　(1985),　Idei şi idealuri literare　(1987),　Istoricul Societăţii Scriitorilor Români(2002),　Caleidoscop literar　(2003).

Dintre ediţiile îngrijite de Teodor Vârgolici, cele mai importante – şi premiate – au fost cele din opera lui D. Bolintineanu şi Gala Galaction.

În cuvintele lui Dumitru Micu, „spre a media o cât mai exactă şi completă cunoaştere a scriitorului şi a epocii în care a trăit, cercetătorul a întreprins tot ce era posibil în vederea unei documentări integrale”.

Prin dispariţia lui Teodor Vârgolici, Uniunea Scriitorilor din România şi întreaga noastră lume literară suferă o grea pierdere.