Filiala Critică, eseistică şi istorie literară a Uniunii Scriitorilor din România anunţă cu tristeţe stingerea din viaţă, în dimineaţa zilei de 22 aprilie 2022, a profesorului universitar, criticului şi istoricului literar Mircea Anghelescu.

S-a născut în Bucureşti, la 12 martie 1941. A absolvit Liceul „Sf. Iosif” (ulterior, Liceul „I.L. Caragiale”), din Bucureşti, în 1957, după care a urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, absolvită în 1962. A obţinut titlul de doctor la aceeaşi facultate în 1970.

A predat între anii 1962 şi 1964 limba şi literatura română la o şcoală din Urziceni, după care a devenit paleograf la Serviciul Colecţii Speciale al Bibliotecii Centrale de Stat, unde a lucrat până în 1968, activând, după aceea, ca secretar ştiinţific al Societăţii de Ştiinţe Filologice. Din 1972 a lucrat, timp de douăzeci de ani, în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, al Academiei Române. În 1992 a intrat în corpul profesoral al Universităţii din Bucureşti, la Facultatea de Litere, cu gradul de conferenţiar, devenind profesor în anul 1994. Între 2000 şi 2008 a fost şeful Catedrei de literatură română.

Timp de nouă ani, între 1994 şi 2003, a fost vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române. Între anii 2009 şi 2011 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România.

Şi-a făcut debutul în revista Contemporanul în 1961, colaborând, de-a lungul anilor, la diferite publicaţii precum Gazeta literară, România literară, Luceafărul, Limbă şi literatură, Limba română, Revista de istorie şi teorie literară, Synthesis, Adevărul literar şi artistic, Observator cultural, Revue roumaine d’études littéraires, Revue de littérature comparée (Franţa), Revista de filología románica (Spania).

A publicat numeroase volume, sintetizând cercetări laborioase în domeniul istoriei literare, dintre care se pot reţine: Introducere în opera lui Gr. Alexandrescu (1973), Literatura română şi Orientul (1975), Scriitori şi curente (1982), Ion Heliade Rădulescu: o biografie a omului şi a operei (1986), Lectura textului (1986), Clasicii noştri (1996), Cămaşa lui Nessus. Eseuri despre exil (2000), Literatură şi biografie (2005), Mistificţiuni (2008; 2016), Poarta neagră. Scriitorii şi închisoarea (2013), Lâna de aur. Călători şi călătoriile în literatura română (2015), Am fost martor (2017), O istorie descriptivă a literaturii române. Epoca premodernă (2019).

A realizat antologii despre Călători români în Africa şi Călători români şi călătoriile lor în secolul al XIX-lea. A îngrijit ediţii din N. Filimon, M. Gaster, Dimitrie Ralet, D. Caracostea, Dinicu Golescu, Radu Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, V. Boerescu.

Pentru lucrările sale, a fost răsplătit cu Premiul Academiei Republicii Socialiste România, în 1986, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, în 1983 şi 2015, Premiul revistei Convorbiri literare pentru întreaga activitate literară, în 2014, Premiul Opera Omnia al Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2015.

Prin dispariţia criticului şi universitarului Mircea Anghelescu, literatura română suferă o dureroasă, ireparabilă pierdere.