Uniunea Scriitorilor din România anunţă cu profundă tristeţe încetarea din viaţă a academicianului Eugen Simion, fost Preşedinte al Academiei Române (1997-2006), preşedinte al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române (2006-2022), critic şi istoric literar de o deosebită notorietate, autor al unei vaste opere de autor şi editor.

Eugen Simion s-a născut la 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, judeţul Prahova.

A urmat cursurile Liceului Petru şi Pavel din Ploieşti şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti în anul 1957.

În 1969, a devenit doctor în ştiinţe filologice cu o teză despre E. Lovinescu, avându-l drept conducător ştiinţific pe Şerban Cioculescu.

A fost redactor, între 1962-1968, la Gazeta literară, apoi colaborator al revistei România literară.

Din 1964, a fost asistent la Catedra de Istoria Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti, devenind apoi lector (1967), conferenţiar (1971) şi profesor (din 1990).

Între 1970 şi 1973, a fost profesor la Universitatea Paris IV (Sorbona). Despre această perioadă a scris în volumele Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian şi Întoarcerea autorului.

A debutat în revista Tribuna (1958).

A condus, din 1983, revista Caiete critice, al cărei director a devenit în 1990.

Academicianul Eugen Simion a publicat peste 3.000 de articole şi studii. Opera sa cuprinde numeroase titluri de referinţă.

A debutat editorial cu volumul Proza lui Eminescu (1964). Alte scrieri semnificative: Eugen Lovinescu, scepticul mântuit (1971, a doua ediţie în 1994); ciclul Scriitori români de azi (I – IV); Dimineaţa poeţilor; Sfidarea Retoricii; Moartea lui Mercuţio; Mit. Mitizare. Mistificare; Ficţiunea jurnalului intim; În ariergarda avangardei; Tânărul Eugen Ionescu (publicată şi în limba franceză); Fragmente critice, vol. 1-8.

Este şi autorul unor ediţii, studii introductive şi antologii.

A coordonat Dicţionarul General al Literaturii Române, editat de Academie.

A coordonat editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu în 38 de volume.

Un alt proiect cultural al lui Eugen Simion este Colecţia Opere fundamentale, în format Pléiade, care cuprinde cei mai importanţi autori români. Unele dintre lucrările sale au fost traduse în franceză, engleză, maghiară, germană etc.

Pentru activitatea sa, Eugen Simion a primit Premiul Academiei Române (1977), Premiul Uniunii Scriitorilor (1965, 1976, 1980, 1984) şi Premiul Naţional de Literatură, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003) şi altele.

A fost distins cu: Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce, Ordinul Naţional Crucea Sudului al Guvernului Braziliei. A fost Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare a Franţei (2008) şi Ofiţer al Ordinului Legiunii de Onoare a Franţei (2011), a primit Medalia de Aur pentru Merite a Republicii Serbia (2013). În 2018 a primit Medalia de Aur pentru Filologie Alfred Nobel, acordată de Societatea Internaţională de Filologie şi, de asemenea, a primit titlul de cetăţean de onoare al Capitalei.

A fost membru de onoare al mai multor academii naţionale şi Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară.

A mai deţinut funcţiile de director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară G. Călinescu şi de preşedinte fondator al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă.

Prin dispariţia lui Eugen Simion, critica şi istoria literară, mediul academic şi filologic suferă o grea, ireparabilă pierdere.