Uniunea Scriitorilor din România anunţă cu profundă tristeţe încetarea din viaţă a teatrologuluiGeorge „Biţă” Banu.

Critic, eseist, profesor universitar de studii teatrale, George Banu s-a născut la 22 iunie 1943, la Buzău şi a studiat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, secţia de Teatrologie – Filmologie.

S-a stabilit în Franţa în anul 1973, a fost profesor de teatrologie la Sorbona, dar a predat şi în Belgia, la Universitatea Louvain la Neuve.

A fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1994-2001) şi director al Academiei Experimentale de Teatru (1991-2000). Din martie 2013 a devenit membru de onoare al Academiei Române şi a fost membru al UNITER. A primit numeroase distincţii şi premii, fiind CavalerDes Arts et des Lettres　(1989), distins cu　Palmes académiques, Cavaler al Meritului Naţional, Ofiţer alOrdre des Arts et des Lettres.

George Banu a fost Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene, iar din anul 2006, al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, Bucureşti.

În anul 2012, a primit Premiul Special al Festivalului Internaţional Shakespeare.

Scrierile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene şi traduse în numeroase limbi.

George Banu a susţinut un doctorat în estetică la Universitatea Bucureşti, cu teza „Modurile comunicării teatrale în secolul XX” (1973), apoi un doctorat cu teza „L’Orient et le nouveau utopique (Brecht, Meyerhold, Eisenstein)”, susţinut în 1978 la Universitatea Paris III, şi un doctorat de stat în Franţa: „Pratiques de la mémoire dans l‘art de la mise en scčne au XXe sičcle”, susţinut în 1987la Universitatea Paris III.

Din vasta sa operă, pot fi amintite lucrări de referinţă precum:Teatrul memoriei;　Roşu şi aur: teatrul spectatorului;　Actorul pe calea fără de urmă: zile de teatru în Japonia;　Ultimul sfert de secol teatral;　Peter Brook. Spre teatrul formelor simple;　De la moartea copilului la uciderea copilului – Teatru şi sculptură;　Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet;　Spatele omului: pictură şi teatru;　Repetiţiile – Teatrul Reînnoit în Secolul Regiei;　Teatrul de artă sau forma şi viaţa, Nemira;　Reformele teatrului în secolul reînnoirii, Nemira;　Parisul personal. Autobiografie urbană;　Nocturne;　Iubire şi neiubire de teatru;　Monologurile neîmplinirii;　Scena modernă. Mitologii şi miniaturi;　Japonia, Imperiul teatrului, precum　şi numeroase volume în limba franceză:Bertolt Brecht　ou le petit contre le grand　(Paris, Aubier Montaigne, 1981);　Le Théâtre, sortie de secours　(Aubier, 1984);　L’acteur qui ne revient pas. Journées de théâtre au Japon　(Aubier, 1986, Folio, 1993);　Mémoires du Théâtre　(Actes Sud, 1987 Babel);　Le Rouge et l’Or, une poétique du théâtre ŕ l’italienne　(Flammarion 1989);　Opéra, théâtre: une mémoire imaginaire(Paris, L’Herne, 1990);Le théâtre, ou l’instant habité　(Paris, L’Herne, 1993);Genet ŕ Chatila　(Arles, Actes Sud, 1994);　Avec Brecht　(Actes Sud, 1999);　Notre Théâtre. La Cerisaie　(Actes Sud, 1999);　Les Cités du Théâtre d’Art. De Stanislavski ŕ Strehler　(Editions Théâtrales, 2000);Les Voyages du comédien　(Gallimard, Collection Pratique du Théâtre, 2012);Amour et désamour du théâtre　(Arles, Actes Sud, 2013);　La porte au coeur de l’intime　(Arles, 2015).

De-a lungul existenţei sale, George Banu a fost un neobosit promotor al artei teatrale, participant activ la manifestări teatrale pe toate meridianele, un iubitor al artei scenice pe care a slujit-o cu o energie exemplară.

Prin dispariţia lui George Banu, teatrul românesc şi universal suferă o dureroasă, ireparabilă pierdere.