Uniunea Scriitorilor din România anunţă cu profundă durere încetarea din viaţă a poetului Ioan Es. Pop.

S-a născut la Vărai, judeţul Maramureş, la 27 martie 1958. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia limba şi literatura română-limba şi literatura engleză a Universităţii din Baia Mare.

Ca student a activat în cenaclul Nord al revistei studenţeşti omonime, fiind, între 1981-1983, şi redactorul-şef al acestei publicaţii. Din 1987 a participat la şedinţele cenaclului „Universitas” din Bucureşti, condus de criticul şi profesorul Mircea Martin. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994. A fost editor-şef al Ziarului de duminică, supliment al Ziarului financiar, şi editor senior al revistei Descoperă.

Ioan Es Pop a debutat editorial cu volumul Ieudul fără ieşire în 1994. A publicat apoi volumele Porcec, 1996, Pantelimon 113 bis, Podul, antologie, 2000, Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer, antologie bilingvă, 2002, Petrecere de pietoni, 2003, Confort 2 îmbunătăţit (împreună cu Lucian Vasilescu), 2004, Lumile livide/ The Livid Worlds, antologie bilingvă, 2004, No Exit, antologie, 2007, Unelte de dormit, 2011, Arta fricii, 2016. Poezia lui a fost tradusă în mai multe limbi europene şi asiatice.

Pentru poezia sa, Ioan Es. Pop a obţinut numeroase premii, între care: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994), Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994), premiul de debut al revistei Poesis (1994), Premiul Festivalului Naţional de Poezie de la Sighetu-Marmaţiei (1994), Premiul Primăriei municipiului Bucureşti pentru cel mai bun volum din colecţia Poeţii oraşului Bucureşti (1996), Premiul Academiei Române pentru Poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999, Premiul „Cununa de Lauri” a Turnirului de Poezie de la Alicante, 2019, Premiul Naţional Lucian Blaga, 2024. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer în anul 2004.

Prin dispariţia lui Ioan Es. Pop, poezia română suferă o ireparabilă pierdere.