Uniunea Scriitorilor din România anunţă cu profundă durere dispariţia scriitorului Ion Vianu.

Medic psihiatru şi scriitor, Ion Vianu, fiul criticului literar Tudor Vianu, s-a născut la 15 aprilie 1934, la Bucureşti. A urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicina.

Format în Clinica universitară de psihiatrie de la Spitalul „Obregia” din Bucureşti, cadru didactic, Ion Vianu a emigrat în anul 1977, ca protest împotriva utilizării psihiatriei în scopuri politice. În Elveţia a practicat medicina în mediul privat. A activat în domeniul apărării drepturilor omului în psihiatrie. A publicat în străinătate articole şi studii privind istoria şi filosofia psihiatriei.

După 1990, a scris articole în revistele 22 şi Lettre Internationale.

Ca eseist, a debutat cu volumul Stil şi Persoană (1975, Premiul Uniunii Scriitorilor din România). Ion Vianu se numără printre autorii textelor din volumul De ce m-am întors în România, coordonat de Sandra Pralong 2010. Pentru volumul Amor intellectualis, Ion Vianu a primit Premiul Cartea anului 2010 acordat de Revista România literară, iar pentru cartea Investigaţii mateine. Amintiri a fost distins cu Premiul „Romulus Rusan” pe anul 2022.

Dintre volumele sale: Introducere în psihoterapie, 1975, Amintiri în dialog, în colaborare cuMatei Călinescu, 1994, Caietele lui Ozias, 2004, Paramnezii, 2005, Vasiliu, foi volante, 2006, Blestem şi Binecuvântare, 2007, Investigaţii mateine, 2008, Exerciţiu de sinceritate, 2009, Amor intellectualis, 2010, Frumuseţea va mântui lumea şi alte eseuri, 2015, Elegie pentru Mihai, Polirom, 2018.

Prin dispariţia intelectualului de înaltă ţinută Ion Vianu, cultura română suferă o ireparabilă pierdere.