Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Carte de recitire

        Bucur DEMETRIAN

Făcutul meu cuvântul cuprinde poeme semnate de Constanța Buzea, selectate și traduse în franceză de Miron Kiropol. Este o ediție bilingvă, apărută la Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2006 și oferă o reîntâlnire  cu universul liric al unei voci distincte a generației 60, fiindcă textele acestea strânse într-un obiect cultural demn de invidiat reprezintă o poveste a cuvintelor, o descindere într-un timp al modernismului în floare, pudic și aparent impersonal, atent la magia limbajului, fascinat de ambiguitatea jocului galant al sunetelor  ca într-o sală de dans încărcată de oglinzi pregătite să filtreze gesturi și imagini, reprimând stridențele, urmele maculate, intrările dezordonante. Acest spațiu dominat de „lux, calme et volupté“ deconspirat pentru a sugera profunzimi lăuntrice, chemări tandre sau tensionate nu poate fi obținut decât prin livrarea  eului liric unui orizont crepuscular înfiorat doar de atingeri fine, de irizări ale unor valuri în care chipul se privește cu uimire. Tăcerile din poemele Constanței Buzea au greutatea mării sau transparența unei ape de izvor pornind la ceas auroral să înfrunte lumina. Dacă luăm câteva cuvinte, la întâmplare, din actualul volum bilingv, vom reconstrui un  text reflexiv, cu insule eminesciene, elegiace, dar și cu umbre diafane sau glacialități imateriale, cu răsuciri de vertij mallarméean, cu abisuri mistuitoare și urme ale unor răsuciri  inefabile. Uneori, cuvintele dobândesc răni imprevizibile, se răzvrătesc sau se  îmblânzesc după legi interioare, după ritmuri desprinse din ținuturi nordice sau scăldate în lumină triumfătoare. Magia cuvintelor protejează, vindecă, închide sau deschide, așterne un înveliș sau un bandaj care separă limba poeziei de „limba cuminte“: „și nu ne aducem aminte / cuvinte întregi / rănitele noastre cuvinte / frumoase și reci // alese din  limba cuminte / abia le-nțelegi / rănitele noastre cuvinte / când pleacă le negi“. Amiaza, cartea, foșnirea, zarul, somnul, îngerul, piatra, zăpada, înțelesul, semnul sunt câteva din componentele unui text profund, generatoare de teme a căror umilință revelatoare străbate regimul muzicalității raciniene spre puritatea sonurilor lui Paul Valéry. Ca într-o țesătură modernă, eul liric nu poate ocoli tărâmul umbrei: „unde sunt strânse cete de cuvinte / unde un somn de tine te cuprinde“, acele locuri bântuite de reverii plutonice, pândite de o aruncare de zaruri („aș fi un zar nesigur ce se rotește-n schimb“), de apariții spectrale , bântuind scena lăuntrică: „cu cartea în brațe fecioara prostită / de sângele – șarpe de carnea-nflorită / treceam prin pustiul acestui locaș / citind lent poeme cu ochii mei lași“. Umbra Irodiadei transpare în versurile Constanței Buzea încărcate de singurătate, de invocații care întrețin fervoarea iubirii, absența, tristețea funebră: „sunt tristă dar de tine niciodată / fug animale speriate de minuni / la care nu mai știm a ne gândi // săraci în zile cine știe trecem / ninși de puterea sfintelor petreceri / a nu fi a te naște a iubi.“ Departele eminescian pătrunde în versurile Constanței Buzea care  dau drumul cuvintelor, urme ale unui traseu inepuizabil spre împlinirea erotică: „cerul o să apună cândva / stea cu stea / cuvintele nu cuvintele nu“. Iată cum o generație poetică reface textul modern dezvăluindu-i resorturile, absorbind motive și teme, esențializând aventura cuvintelor care compun o țesătură inextricabilă: „degeaba fac larmă lăstunii / intrăm în ținutul de piatră / profund ca-ntr-un text“.

Foarte apropiată de muzică, condusă spre teritorii  inaccesibile, poezia Constanței Buzea străbate cotloane obscure, se încarcă cu rezerve de sunete stinse, cu „păianjeni de vise“, cu imagini încețoșate „ca lâna palidă ca mierea“ sau cu pete de lumină care nu explodează, ci  mențin echilibrul crepuscular, foșnitor și greu precum o mantie autumnală acoperind tăcerea: „făcutul meu cuvântul paște-un munte / imagini verzi sub norii toameni grei“. O alchimie a verbului ordonează spiritual regimul familiar sau ostil al cuvintelor rostite sau încremenite, purtate în stări de grație sau învăluite în golul existențial: „mi-e teamă de cuvinte / de frigul lor sărat / mai mult decât de timpul meu pierdut“.

Rari poeți au calculat bătaia cuvintelor, ieșirea lor parcimonioasă dintr-un evantai interior, din rama unei ferestre sau din pauza dintre invocații. Celebrarea  verbelor este semnul unei rostiri pudice, unei recluziuni spirituale pe pragul dintre  nocturn și diurn, dintre voluptate și glacialitate: „superbe rugini / cuvintele în nemărginire“.

Trecerea textului îndrăgostit în pagină este o temă distinctă în creația Constanței Buzea. Pretutindeni se disting cărți, litere, tomuri, dar și tablouri, culori, un muzeu imaginar purtând vertijul spiritual, „șuvoiul acid al cuvintelor“. A scrie înseamnă a da contur, a atinge himeric imprecizia sau a prelungi tăcerea. Nu din eliberare și lumină se naște textul, ci din rețineri și încremeniri, din replieri lăuntrice generatoare de falduri obscure: „să scriu / dar dreapta mi-o ții / pe gura nedumerită // ar fi un sărut un sfârșit / ar fi o iubire senină / ar fi un omor // miloasă durere pe rând / pur  vas de hârtie / un tom în cădere“.

Traduse în limba franceză de poetul Miron Kiropol, versurile Constanței Buzea au adâncimea mării străbătute de curenții reci ai poeziei moderne, reflexive: „j’attends que tu arrives / pas autrement que paré / telles les tribus volatiles / regardant par moi comme par le ciel / avec pitié / la pitié de l’aversion / blanc dans le pire du blanc / blanc qui nage et soudain / la surprise de la fissure de tes mots / entrant avec humaine timidité / dans le torrent acide des mes mots“ (le torrent acide).

Nr. 1/2008
Nominalizãri pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2006

Douã zile la un castel din Polonia, o zi la Dresda
de Gabriel CHIFU

dumnezeu la abator
de Anton JUREBIE

Dimoviana
de Dan CRISTEA

Din jurnal (1992)
de Gabriel DIMISIANU

Dupã un faliment (IV)
de Alexandru GEORGE

„Viata Româneascã“
de Florea MIU

Memoria provizorie
de Nicolae PRELIPCEANU

Academia de pe Gianicolo (II)
de Adrian POPESCU

Versuri
de Ion Maria

La portile Orientului
Daniel Cristea - Enache

Festivalul Comediei Românești
Mircea GHITULESCU

Etnicul românesc și ideea europeană
Ionel Bușe

Matei Vișniec Scenografia așteptării
Iulian BOLDEA

Matei Vișniec
Iulian BOLDEA

Către nemurire
de Horia GÂRBEA

poeme nouã
Mihai ENE

„Trecutul nu trebuie uitat….”
Sonia CUCIUREANU

Funigei
Julio CORTAZAR

Încă o dată, clasic și modern
Ioan LASCU

Romanul neîntâlnirilor
Gabriela GHEORGHISOR

Rocambolescul în haine postmoderniste
Gabriel COȘOVEANU

Carte de recitire
Bucur DEMETRIAN

Nepieritoarea utopie a poemului
Paul ARETZU

Poezie dintr-un întuneric luminat
Luminița CORNEANU

„Ce citeau, cum citeau” locuitorii secolului 19
Dania-Ariana MOISA

Inspirat de heruvini
Geo VASILE

Ipostaze creatoare
Petre CIOBANU

Câteva impresii ale unui cititor meloman
Mircea MOISA

Arta de a fi discipol mereu
Paul ARETZU

Alexandru Păsat

Un poet al câmpiei
Bucur DEMETRIAN

Mihail Sebastian – magia paginii și a condeiului spornic
Henri Zalis

Sub semnul melancoliei
Florea MIU

Literatură și istorie la Thomas Babington Macaulay
Victor Olaru



© 2007 Revista Ramuri