Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Ancheta Ramuri despre anul literar 2009

        

1. Pentru a avea o imagine relevantă a cărţilor importante ale anului 2009, vă rugăm să ne trimiteţi opţiunile dumneavoastră care să reflecte genuri cât mai diverse.

2. Care credeţi că este cartea anului 2009?

3. Ce-i lipseşte, în momentul de faţă, vieţii noastre literare?

4. Faceţi un clasament al primelor 5 reviste literare.

 

 

Leo Butnaru

1. Dumnezeu ştie care... car(t)e... Sau: car(ă)te...

2. Spiritul critic, valorizant cu adevărat, nu cel subiectiv, aleatoriu, dictat de interese de grup sau personale şi cam generalizat(e), astăzi.

Independenţa şi obiectivitatea juriilor la toate nivelurile. Astăzi, majoritatea dintre ele se conduc de „sugestii”, de sus – de jos, din dreapta – din stânga, din sensuri giratorii, de prejudecăţi, plus că rar s-ar afla vreun membru din diverse jurii care ar citi cu seriozitate, integral, cărţile pentru care pledează să fie premiate. De cele mai multe ori, sunt distinşi autorii „cu nume” (deja), nu şi cărţile cu adevărat demne de atenţie, dar semnate de scriitori mai puţin cunoscuţi (şi norocoşi). Aceştia, în majoritatea cazurilor, sunt lăsaţi la o parte din capul locului şi capetele membrilor juriilor.

Atenţia necesară faţă de componenta ei – viaţa literară din Basarabia, unde se întâmplă fapte mult mai demne de înaltă apreciere, decât se crede în virtutea unor... nevirtuoase prevenţii şi emfatuări găunoase, localiste sau... metropolitane. Conştientizarea faptului că literatura care se scrie în stânga Prutului trebuie integrată axiologic în contextul scrisului panromânesc. Odată şi pentru totdeauna. Sau, cu alte cuvinte:

Maică Literatură Română,/ iartă-i poetului/ involuntara-i neascultare/ de-a se fi născut în Basarabia/ şi nu la Bucureşti…

3. În... dezordine alfabetică: România literară, Ramuri, Contrafort, Vatra, Convorbiri literare... Dar şi Apostrof, Dacia literară, Orizont, Sud-Est (Chişinău), Hyperion, Luceafărul, Ateneu, Semn (Bălţi)... – care nu trebuie considerate cele de pe „banca de rezervă”...

Dumitru Chioaru

1. Chiar dacă o să pară ciudat, îndrăznesc să propun drept „cartea anului 2009” un debut extraordinar în critica literară: Andrei Terian, G. Călinescu. A cincea esenţă, apărută la Cartea Românească. Aş mai menţiona volumul de memorii, Viaţă şi cărţi (Ed. Paralela 45), care încununează cariera de o viaţă a criticului literar Nicolae Manolescu.

2. Probabil că şi alţii vor spune că literaturii române îi lipseşte un premiu Nobel, altfel spus recunoaşterea internaţională. Cred însă că-i lipseşte, de fapt, încrederea în valoarea ei. De două secole, de cînd există o literatură în limba română, adică de la romantism la postmodernism, aceasta s-a constituit prin imitaţie a altor literaturi: franceză, germană şi, actualmente, anglo-americană, realizînd nu de puţine ori opere de calitate estetică asemănătoare modelelor. Şi totuşi, imitaţii, valoroase doar pentru noi. N-a fost încă decoperit acel filon de o stranie originalitate care s-o transforme într-un brand, ca să folosesc un cuvînt la modă, menit să pătrundă pe piaţa universală printr-o pleiadă de autori traduşi şi citiţi în toate limbile importante.

Desigur că, pentru mine ca redactor-şef al ei, pe primul loc se află revista Euphorion din Sibiu. Exceptînd-o însă, aş numi două reviste din Bucureşti: România literară şi Observatorul cultural, şi cinci din ţară: Apostrof (Cluj), Convorbiri literare (Iaşi), Orizont (Timişoara), Ramuri (Craiova) şi Vatra (Tîrgu-Mureş), pentru orice cititor interesat să cunoască harta literară a României de azi. Din păcate, nu există nici o revist㠖 în ciuda unor încercări eşuate - , care să marcheze o nouă direcţie în literatura română.

Gabriel Coşoveanu

1. Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergenţă; Dan C. Mihăilescu, Despre omul din scrisori: Mihai Eminescu; Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor; Gabriel Chifu, Fragmente din năstruşnica istorie a lumii…; Marta Petreu, Diavolul şi ucenicul său...; Andrei Cornea, Poveşti impertinente şi apocrife; Alexandru Muşina, Regele dimineţii; Romaniţa Constantinescu, Paşi pe graniţă. Studii despre imaginarul românesc al frontierei, Mircea Mihăieş, Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon V., Virgil Nemoianu & Sorin Antohi, România noastră: conversaţii berlineze; Nicolae Manolescu, Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă.

2. De departe, Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor.

3. O anumită demnitate, mai precis conştientizarea situaţiei precare de oază plină de orgolii într-o lume agramată şi violentă, căreia nu-i pasă defel de ea. Viaţa noastră literară pare să-şi ajungă sieşi.

Să înşirăm, fără pretenţia de ierarhizare: Apostrof, Dilemateca, Luceafărul de dimineaţă, Observator cultural, Orizont, România literară, Vatra, Viaţa Românească.

Bucur Demetrian

Anul 2009 s-a distins prin apariţii remarcabile. Mai întâi, poezia. Angela Marinescu, Probleme personale, Ed. Cartea Românească, Domnica Drumea, Not for sale, Ed. Cartea Românească, Florea Miu, Cerul din lacrimă, Ed. Ramuri. Proza a fost reprezentată de Ioana Pârvulescu, Viaţa începe vineri, Ed. Humanitas, Gabriel Chifu, Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită, Ed. Ramuri. Nu pot lipsi Florin Manolescu, Mentaliştii, Ed. Cartea Românească (proză scurtă) şi Matei Florian cu romanul Şi Hams Şi Regretel, Polirom. La critică, istorie literară şi eseistică merită atenţie cărţile semnate de Dan C. Mihăilescu, Despre omul din scrisori: Mihai Eminescu, Ed. Humanitas, Andrei Terian, G. Călinescu: a cinea esenţă, Ed. Cartea Românească, Paul Cernat, Modernismul retro în romanul românesc interbelic, Editura Art. Un loc distinct jurnalului Constanţei Buzea, Creştetul gheţarului, Ed. Humanitas şi cărţii lui Leonid Dragomir, Mihai Şora. O filozofie a bucuriei şi a speranţei, Ed. Cartea Românească.

Secţiunea traduceri: Iulia Gorzo, Muzică pentru cameleoni de Truman Capote, Ed. Polirom, Dan H. Popescu, Ficţiunea postmodernistă de Brian McHale, Ed. Polirom. Micaela Ghiţescu, Ordinea naturală a lucrurilor de António Lobo Antunes, Ed. Humanitas, Antoaneta Ralian, Bărbatul de la gară de Jennifer Johnston, Ed. Humanitas, Ileana Zara, Gog de Giovanni Papini, Ed. Polirom.

O carte care merită citită cu mintea şi sufletul: Pia Pillat, Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pagini de corespondenţă cu familia Pillat, ediţie întocmită de Monica Pillat, Ed. Humanitas.

Virgil Diaconu

2. O „istorie literar㔠cu paginile goale.

Cartea anului 2009 pare să fie Iluziile literaturii române. Opţiunea pentru ea este determinată de faptul că autorul ei, Eugen NEGRICI, are curajul şi competenţa de a lupta în mod deschis cu învechitul sistem de evaluare şi canonizare a literaturii noastre, practicat de critica literară. Sunt fişate şi descrise câteva dintre criteriile „estetice”, născocirile şi inhibările în temeiul cărora evaluăm operele literaturii române: cultul pentru „operele clasice”, care „ne obligă la o neostenită prosternare, la o fidelitate oarb㔠(p. 37), inhibiţa faţă de opera înnoitoare estetic, cultul pentru opera „nemuritoare”, „megalomania naţională”, „cultul tradiţiei” etc.

Nu este iertată nici „superficialitatea analizelor critice” ale lui Titu Maiorescu, erorile lui Călinescu, ideologizarea literaturii, subţirimea canonului şcolar şi universitar românesc, mumificarea lui Eminescu, frenezia elogierii „poetului naţional” şi, mai aproape de noi, a lui Nichita Stănescu.

Este punctată ambiguitatea conceptului de „literatură postmodernă”, vagul, lipsa de determinare în care pluteşte această literatură identificată la noi cu optzecismul. Faptul c㠄optzecismul a devenit sinonim cu postmodernismul” nu are darul de a-l salva, pentru că în literatură salvarea este individuală, iar nu colectivă.

Un fel de „eroism al mistificării” ne determină să includem în patrimoniul literar opere lipsite de rezonanţă. O bună parte din operele noastre sunt ţinute în mod artificial în viaţă de critica literară. Eugen Negrici are curajul şi competenţa să spună, în fine, lucrurilor pe nume. Nenorocirea este că în acest avânt al său, criticul nu găseşte nimic de salvat. Istoria literară scrisă de Negrici are paginile goale.

3. Premii mari pentru opere mediocre.

Unul dintre lucrurile importante care lipsesc vieţii noastre literare este evaluarea corectă a operelor, bune sau rele, care se produc. Oferim mai jos două strofe din textul numit ardumaş da pântecu, care apare într-o carte premiată de Filiala Piteşti a U.S.R.: „Şâ vinea să lumânare latră mersu-ntre picioare doare pasu/ Io de gâde am habaru şi tai taiu ascut iute perde glasu/ Numa tu lăsatu secu duci la foc ce pui în jaru paşte calu/ crede şi se des cam fată ies din baltă peştili du valu/ harman cin te ce te duce pune cucu ia din cruce cântec fum/ rupe le din fustele ne rămân doar crusta şi lăcusta-n drum/ Doamnili ogoarili şterge lacrima din li în la şubred dealu/ A strigat în ţintirimu popa şaru lumea-i din opincă şalu“.

Autorul volumului Pământ nicăieri, care conţine texte de această factură, a primit din partea Filialei Piteşti a U.S.R., spre sfârşitul anului 2009, premiul „Cartea anului” la secţiunea poezie şi suma de 2.500 lei. Pentru premierea acestei anomalii literare semnată de Florian Silişteanu s-au luptat doi dintre membrii juriului şi buni prieteni cu autorul, Mircea Bârsilă şi Jean Dumitraşcu. În postfaţa volumului premiat, Mircea Bârsilă ne declară că F.S. semneaz㠄o carte excepţională”, iar celălalt amic, Jean Dumitraşcu, directorul revistei Argeş, îi acordă spaţiu în fiecare lună. Ca o dovadă de recunoaştere şi susţinere a textelor abulice, incoerente, pe care amicul său le semnează. Felicitări juriului.

4. Reviste de ţinută: Vatra, Poesis, Feed Back, Hyperion, Convorbiri literare.

Marian Drăghici

1. Chestionarul ramurifer, primit la câteva zile după ce Viaţa Românească şi-a decernat premiile pe 2009, îmi oferă, iată, un bun prilej de a le mai populariza o dată. N-am să-l scap: Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian; Monede cu portretul meu de Mircea Bârsilă; N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii de George Ardeleanu.

 În gust propriu, aş fi multiplicat bucuros premiile cu, la proză: Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită, şi Medgidia, oraşul de apoi de Cristian Teodorescu; la poezie cu Probleme personale de Angela Marinescu, Monstrul fericit de  Radu Vancu, şi Eu însumi de Ion Monoran; la critică, eseu, cu G. Călinescu. A cincea esenţă de Andrei Terian, Dicţionar subiectiv al personajelor lui I.L.Caragiale, de Gelu Negrea şi Jurnal de lecturi de Paul Aretzu.

  Am reţinut două antologii, Orb prin Nord de G. Vulturescu, şi Negru pe negru de Aurel Pantea, epopeea lui Ion Zubaşcu, Omul disponibil, densul volum La ora fulgerului de Simona-Grazia Dima, şi Sentic-ul lui Florin Caragiu, ultim eclat al douămiismului, cred.

Mircea Mihăieş cu Despre doliu şi Ioana Pârvulescu cu Viaţa începe vineri – neapărat de avut în casă. Încă n-am ajuns să răsfoiesc Cele două Mântulese (incitant titlu!) a Andreei Răsuceanu, despre care citesc numai de bine.

Excepţională, în sensul încărcăturii polemice şi nu numai, e ultracomentata carte a Martei Petreu, Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian.

Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lung㠖 absolut seducătoare, având darul de a refrişa memoria celor ce, poate, au uitat ce a însemnat Nicolae Manolescu pentru scriitorii în formare ai anilor şaptezeci-optzeci şi nu numai.

Constanţa Buzea în Creştetul gheţarului ne dă o carte mult aşteptată, eveniment al talentului său prozastic (memorialistic) pregnant. Un roman cu succes fulminant de public ar putea fi Trăieşte şi mergi mai departe de Constantin Stan. Proză scurtă foarte bună are Horia Dulvac, în Efect Doppler. Frig, masivul volum de corespondenţă dintre Aurel Dumitraşcu şi Adrian Alui Gheorghe – admirabil! Jenă mare la caracter am încercat citind Jurnal-ultimele caiete publicat de Doina Cornea. O impresie puternică de profesionalism şi talent literar luminat (aplicat), mi-a produs Cartea de muzică, a profesorului, cunoscut jazzman, Mircea Tiberian. I-ar fi plăcut şi lui Thomas Mann.

Să nu uit masivul op semnat de Ioana Voicu-Arnăuţoiu, Luptătorii din munţi – Toma Arnăuţoiu, Grupul de la Nucşoara, documente ale procesului, anchetei, detenţiei, o apariţie epocală, ce marchează 50 de ani de la execuţia legendarului grup de luptători anticomunişti din munţii Făgăraşului.

Et pour la bonne bouche, vreau să salut cărţile a doi autori ramuriferi dragi mie, Poeme de pe malul stâng, a inepuizabilei Ioana Dinulescu, şi Cerul din lacrimă, a romanticului de serviciu până la moarte Florea Miu.

2. Cartea şoaptelor, a lui Varujan Vosganian. Scrisă într-un stil simplu, rafinat, cartea pare predispusă tematic unei cariere universale. Am avut privilegiul să publicăm un fragment din ea în Ziua literară, în 2003, Ştefan Agopian şi cu mine. Nu vorbesc în numele lui Agopian, care cică nu se impresionează defel, dar umila mea persoană avu atunci, citind acel fragment, o revelaţie. Ni se propunea, din senin, un mare prozator. M-am bucurat să-mi văd aşteptările confirmate, la apariţia cărţii, probabil tot aşa cum se bucură tovarăşa educatoare a Mihaelei Rădulescu citindu-i vipesei recentul best-seller aflat pe piaţă. Toutes proportions gardées , dar mă rog, cam pe-acolo.         

3. Agentul literar.

4. Mi-e imposibil să aleg primele cinci dintre Lettre internationale, România literară, revistele centenare în bloc (Viaţa Românească, Familia, Vatra, Ramuri, Convorbiri literare ), Contrafort, Poesis, Acolada, Luceafărul de dimineaţă, Verso, Hyperion, Argeş (seria Doman). La fiecare dintre ele, unele numere îmi plac mai mult, altele mai puţin…

Gellu Dorian

2. Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian.

3. Probabil contactele mai vii, la zi, cu viaţa literară de aiurea. De fapt, nu se prea ştie mai nimic şi la noi despre ce se petrece în viaţa literară, fie din Capitală, fie de la Iaşi, fie de la Cluj, Craiova sau Timişoara. Sumarele informaţii din unele reviste nu fac decît să puncteze evenimente calendaristice, întîmplătoare şi mai puţin să coloreze ceea ce se petrece zi cu zi. Îi lipseşte, astfel, suflul acela care face ca un eveniment să fie viu, să devină legendă, să atragă atenţia, să emuleze. Este prea multă blazare, prea multă lehamite, prea mult dezinteres. Şi asta se simte şi-n afară. Şi, deci, devenim o literatură neatractivă. Poate că viaţa literaturii, aşa cum este firesc, este mult mai importantă decît viaţa literară. Şi mai uşor şi de suportat. Pentru că mâncărimile dintre confraţi fac această viaţă uneori de nesuportat şi, de aceea, apare izolarea, ascunderea, în concluzie, a ceea ce colora pe vremuri viaţa literară. Nici măcar celebrele băute nu mai sunt spumoase şi emulative literar. Ion Mureşan, când iese în public, manifestîndu-se artistic, mai dă viaţă şi culoare acelor momente. În rest, prea mult dezinteres, prea multă prejudecată, prea multă invidie, prea mult egoism.

4. România literară, Vatra, Convorbiri literare, Orizont şi Ramuri. Poate la egalitate cu ultima, Luceafărul şi Euphorion, la care se poate adăuga şi Hyperion. Însă, din păcate, dacă nu le primim sau dacă nu ne abonăm, nu intrăm în posesia lor. Farmecul unei reviste este, în primul rînd, să o iei în aceeaşi zi de la chioşc, să o foiletezi, pînă acasă, pe drum. Plăcerea lecturii vine mai tîrziu, acasă, în fotoliu. La o săptămînă de la apariţie sau la o lună, o revistă devine o arhivă din care spicuieşti doar sau tragi cu privirea ca la un cearşaf şifonat.

Gabriela Gheorghişor

1. Proză: Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian, Medgidia, oraşul de apoi de Cristian Teodorescu, Viaţa începe vineri de Ioana Pârvulescu, Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită, Cum să uiţi o femeie de Dan Lungu, Cărţile vieţii de Dan Perşa, Gheţarul de Şerban Tomşa; Mentaliştii de Florin Manolescu, Lampa cu căciulă de Florin Lăzărescu, Celelalte poveşti de dragoste de Lucian Dan Teodorovici. Poezie: Probleme personale de Angela Marinescu, Anca lui Noe de Anca Mizumschi, Regele dimineţii de Alexandru Muşina, Un anotimp în Berceni de Claudiu Komartin, Adora de Iulian Tănase. Critică, istorie literară şi eseistică: Dicţionar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z) de Gelu Negrea, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii de George Ardeleanu, Paşi pe graniţă. Studii despre imaginarul românesc al frontierei de Romaniţa Constantinescu, Modernismul retro în romanul românesc interbelic de Paul Cernat, Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian de Marta Petreu, Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon V. de Mircea Mihăieş, Despre omul din scrisori: Mihai Eminescu de Dan C. Mihăilescu. Nonfiction: Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă de Nicolae Manolescu, România noastră: conversaţii berlineze de Virgil Nemoianu & Sorin Antohi, Creştetul gheţarului. Jurnal 1969-1971 de Constanţa Buzea. Debut: G. Călinescu. A cincea esenţă de Andrei Terian, Blocul 29, apartamentul 1de Corina Sabău, Chipurile de Stoian G. Bogdan, Şi Hams Şi Regretel de Matei Florian, Cele două Mântulese de Andreea Răsuceanu.

Lista rămâne deschisă.

2. Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian.

3. În general, ce-i lipseşte şi societăţii româneşti.

4. Pentru că au regimuri diferite (săptămânal, bimensual, lunar), n-o să fac un top. Avem foarte multe reviste bune: Apostrof, Dilema Veche, Dilemateca, Luceafărul de dimineaţă, Observator cultural, Orizont, România literară, Vatra, Viaţa Românească ş.a.

Toma Grigorie

1. Cărţi importante, în ordinea alfabetică a titlurilor: Arme grăitoare (Emilian Galaicu-Păun), Cartea şoaptelor (Varujan Vosganian), Deficitul de prezent (Traian Ştef), Diavolul şi ucenicul său Nae Ionescu –Mihail Sebastian (Marta Petreu), Fragmente din năstruşnica istorie lumii de Gabriel Chifu trăită şi tot de el povestită (Gabriel Chifu), Jurnal-ultimele caiete (Doina Cornea), Medgidia, oraşul de apoi (Cristian Teodorescu), Memorii (Valeriu Anania), Mihai Şora. O filosofie a bucuriei şi speranţei (Leonid Dragomir), Probleme personale (Angela Marinescu), Spaţiu privat (Elena Vlădăreanu), Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă (Nicolae Manolescu), Viaţa începe vineri (Ioana Părvulescu), Un anotimp în Berceni (Claudiu Komartin).

2. Romanul Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian. O ingenioasă introspecţie în memoria afectivă pentru cercetarea timpului pierdut, cu uneltele bine strunite ale meditaţiei şi ale poeziei.

3. Lipseşte, în primul rând, susţinerea pecuniară a statului care nici acum n-a înţeles importanţa literaturii şi a celorlalte arte pentru cultura şi civilizaţia naţiunii. Absentează editorii profesionişti şi contractele ferme cu autorii, ca şi contractele cu audio-vizualul pentru mai multe acţiuni concertate ale literaturii cu muzica, teatrul, artele plastice, în scopul devansării mediatice a circului politic.

4. I: România literară (Bucureşti); II: Luceafărul de dimineaţă (Bucureşti); III: Ramuri (Craiova); IV: Familia (Oradea); V: Vatra (Târgu Mureş).

Xenia Karo

1. Poezie: Angela Marinescu – Probleme personale (Cartea Românească); Alexandru Muşina – Regele dimineţii (Tracus Arte, Bucureşti); Ioan Pintea – Casa teslarului (Cartea Românească); Mircea Petean – Câmp minat (Limes); Mircea Bârsil㠖 Monede cu portretul meu (Pământ, Piteşti); Andrei Zanca – Oprirea (Grinta)

Mă opresc puţin la poezie, fiind genul pe care-l urmăresc insistent. 2009 nu a fost anul poeziei tinere, chiar dacă se pot enumera câteva apariţii editoriale. Poate tocmai pentru că se aşternuse o linişte oarecare, măcar volumele mai sus menţionate ar fi meritat o mai atentă privire din partea criticii. În Craiova au apărut câteva volume de poezie oricând recomandabile: Alexandru Ioan – Sinucigaşul (nebunul suprem), Silviu Gongonea – Încălzirea mâinilor, Aurelian Zisu – Sonetele rănite, toate la Aius PrintEd.

Critică şi istorie literară: Andrei Terian – G. Călinescu. A cincea esenţă (Cartea Românească); G. Ardelean – Nicolae Steinhardt. Paradoxurile libertăţii (Humanitas); Dan Damaschin – Cercul literar de la Sibiu/Cluj. Deschiderea spre europeism şi universalitate (Zenit); Gelul Negrea – Dicţionar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z) (Cartea Românească);Romaniţa Constantinescu – Paşi pe graniţă. Studii despre imaginarul frontierei (Polirom)

Non Fiction: Sanda Golopenţia – Viaţa noastră cea de toate zilele (Curtea Veche); Doina Cornea – Jurnal – ultimele caiete (Fundaţia Academiei Civice); Virgil Nemoianu în dialog cu Sorin Antohi – România noastră. Conversaţii berlineze (MLR); Radu Petrescu – Pentru buna întrebuinţare a timpului. Jurnal 1971-1976 (Paralela 45)

2. În fapt, debutul anului: Andrei Terian – G. Călinescu. A cincea esenţă (Cartea Românească)

3. Promovare şi distribuţie.

4. Îl auzeam zilele trecute pe Dan C. Mihăilescu vorbind cu o siguranţă de sine de invidiat despre provincialismul revuisticii româneşti. În opinia domniei sale, numai dispăruta Idei în dialog mai avea ceva şanse să salveze onoarea foiletonisticii. Dacă asupra revistelor bucureştene s-a oprit o clipă să le defiinţeze, în ceea ce priveşte revistele... provinciale totul părea pierdut.

Nu cred deloc că-i aşa. Nu doar că sunt convinsă că respectabilul critic a urmărit o didactică stimulare, dar cred şi că revuistica „de provincie” şi-a demonstrat şi îşi demontrează utilitatea. Ca un cititor provincial de reviste ce mă aflu, ştiu nu doar că revistele sunt citite, ci mai ştiu şi că, în momentul în care citeşti, frontiera „periferiei” se volatilizează. Cred, prin urmare, că reviste precum Apostrof (Cluj), Convorbiri literare , Timpul (Iaşi), Familia (Oradea), Orizont(Timişoara), Steaua (Cluj), Tomis (Constanţa), Vatra (Târgu-Mureş) pot da şi chiar dau seama despre literatura (şi cultura) română ca... „organism viu”. Sunt publicaţii echilibrate, chiar eroice, informează, analizează, sintetizează şi alcătuiesc topul meu. Sigur, lucrurile sunt de îmbunătăţit. Dar fără aceste reviste, nu aş putea spune că am idee despre ce se întâmplă în ţară, culturalmente vorbind (de aceea, am şi folosit ordinea alfabetică). Nu am spus nimic despre viaţa revuistică din Craiova – agitată şi aparent aglomerată. Direct implicată, îmi păstrez opiniile pentru mine şi spun doar că merită creditate mai mult.

Unul dintre necazurile revistelor vine din distribuţia defectuoasă. Dacă nu ai norocul să treci pe la redacţia uneia dintre revistele culturale din Craiova, unde mai ajung oareşce reviste, mai poţi accesa aceste reviste doar pe internet şi, evident şi paradoxal, cu întârziere.

Florea Miu

Cred că a fost un an, totuşi, bun pentru literatură. La poezie aş menţiona volumul Monede cu portretul meu de Mircea Bârsilă, apărut la Editura „Pământul” din Piteşti. La proză, memorabile cu adevărat, romanul Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian, şi Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de Gabriel Chifu trăită şi tot de el povestită de Gabriel Chifu, Editura Ramuri din Craiova.

Eseistica şi istoria literară se reflectă, admirabil, în volumul Despre omul din scrisori: Mihai Eminescu de Dan C. Mihăilescu (Editura Humanitas), iar memorialistica în Creştetul gheţarului de Constanţa Buzea (Editura Humanitas). O notă bună volumului de critică Jurnal de lecturi de Paul Arettz.

Gheorghe Mocuţa

Rolul criticului de azi e ingrat. E, într-un fel, un cititor blestemat. Un cititor implicat, obligat să lupte cu gustul public, modificat de simţul enorm şi văzul monstruos al politicilor de promovare agresive de pe micul ecran şi de aiurea. În Prefaţa la O istorie secretă a literaturii române, Cornel Ungureanu afirmă un mare adevăr, şi anume c㠄dictatura imaginii televizate, ofensivele mediatice pun în umbră alte nume, alte provincii ale literaturii. Şi alte cărţi (...) atât de promiţătoare odinioară”.

Anul 2009 a fost un an bun, inegal, cu surprize. Se vehiculează tot felul de liste. Cred că cele mai importante cărţi rămân, la proză: Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor; a fost lansată şi la Arad; Cristian Teodorescu, Medgidia..., despre care a scris în revista Arca, Romulus Bucur; apoi Ioana Pârvulescu, Viaţa începe vineri, Dan Lungu, Cum să uiţi o femeie, Dan Sociu, Nevoi speciale, Dumitru Crudu, Măcel în Georgia şi Daniela Zeca, Istoria romanţată a unui safari.

La poezie aş scoate în evidenţă, pe lângă celelalte apariţii, semnalate corect de critică (Angela Marinescu, Probleme personale; Mircea Bârsilă, Monede cu portretul meu; Al. Muşina, Regele dimineţii; Romulus Bucur, O seamă de personaje secundare; Ion Zubaşcu, Omul disponibil; Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni) un poet arădean aproape uitat, deşi foarte valoros, Petru M. Haş, cu un excelent volum apărut la Brumar, Lectura de apoi. Dincolo de orice interpretare, poezia sa înseamnă viaţă, înseamnă, în primul rând, scoaterea vieţii din anonimat. Cotidianul e prins în cleştii profetului/poetului, iar autocenzura îl obligă pe autor să se exprime esopic sau să se adreseze unui cititor complice. Un cititor pe care îl responsabilizează, implicându-l în geneza poemului.

La critică remarc pe tânărul universitar Adrian Lăcătuş cu Modernitatea conservatoare (Aspecte ale culturii Europei Centrale), pe Mircea Mihăieş cu volumul Despre doliu, pe Gelu Negrea cu excelentul Dicţionar subiectiv al personajelor lui I L Caragiale şi pe Romaniţa Constantinescu, cu volumul Paşi pe graniţă (Studii despre imaginarul românesc al frontierei). Este o lectură comparatistă, insolită şi curajoasă, a frontierelor, prin care autoarea urmăreşte dimensiunea imaginară relevată de literatură pe urmele antropologiei, a mitocriticii, a orizontului de aşteptare a lui Wolfgang Iser şi, mai ales, prin adaptarea celor mai recente metode comparatiste, teoretizate de părintele geocriticii, Bertrand Westphal.

Cât priveşte topul revistelor literare:

Vatra, România literară, Arca, Observator cultural, Orizont…

Nicolae Oprea

1-2. Pentru 2008 se putea răspunde fără ezitare la întrebarea despre Cartea anului: Istoria critică… a lui Nicolae Manolescu. Pe când în 2009 au apărut mai multe cărţi de vârf valoric, din toate genurile literare, prea greu să fie departajate. Aşadar, iată lista preferenţială.

În poezie, se remarcă antologiile auctoriale sau volumele de maturitate ale optzeciştilor: Mircea Bârsilă (Monede cu portretul meu), Alexandru Muşina (Regele dimineţii), Mircea Petean (Câmp minat), Ioan Radu Văcărescu (Dreptul la melancolie şi alte poeme alese), George Vulturescu (Orb, prin Nord), Ion Zubaşcu (Omul disponibil). La care se adaugă trilogia antologică a poetului (filo)român din Serbia, Adam Puslojic, Asimetria durerii. Din proză, m-aş opri la Varujan Vosganian (Cartea şoaptelor), Constantin Stan (Trăieşte şi mergi mai departe) şi la premianta Nobel, originară din România, Herta Müller (Încă de pe atunci vulpea era vânătorul). Mai bogat mi se pare sectorul critic şi eseistic, din care reţin: ultima (din nefericire) carte a lui Marin Mincu, Cvasitratat de / despre literatură; „perspectiva monografic㔠a lui George Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii; dialogul filosofic al lui Leonid Dragomir cu Mihai Şora, M.Ş. – O filosofie a bucuriei şi a speranţei; debutul poetului Dan Damaschin în cadrul genului cu o contribuţie academică, Cercul literar de la Sibiu/Cluj. Deschidere spre europeism şi universalitate şi debutul absolut al lui Andrei Terian, cu impunătorul op pro-călinescian G. Călinescu – A cincea esenţă. Din sfera memorialisticii se disting Nicolae Manolescu (Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă) şi Radu Petrescu, în postumitate (Pentru buna întrebuinţare a timpului. Jurnal 1971-1976). Încheind lista anului 2009 – fatalmente subiectivă, întrucât se întemeiază doar pe stocul redus al cărţilor citite – cu două volume colective: Nicolae Manolescu – 70 şi vol. 7 (ultimul) din Dicţionarul general al literaturii române coordonat de Eugen Simion.

3. Ce-i lipseşte vieţii literare? – mă întreb şi eu de-o vreme, de a ajuns să fie aproape ignorată de canalele mass-media, în comparaţie cu supralicitata viaţă politică mizeră. Poate: solidaritatea de breaslă. Apoi, polemicile cordiale în genul Paler. Sau lipsa imaginii din cauza deteriorării relaţiei scriitorului contemporan cu cititorul de bibliotecă (nu on-line), decurgând din indolenţa (dacă nu chiar dispreţul) editorilor faţă de soarta literaturii vii. Şi mai lipseşte difuzarea coerentă (a cărţilor, dar şi a revistelor), care produce efectul dramatic al scăderii tirajelor.

4. Ordinea preferenţială, în cazul revistelor: 1. România literară; 2. Viaţa Românească; 3. Vatra; 4. Euphorion; 5. Argeş. N-au încăput în clasament, deşi sunt de aceeaşi valoare: Familia, Apostrof, Ramuri, Convorbiri literare, Manuscriptum.

Irina Petraş

1. Ioana Pârvulescu, Viaţa începe vineri şi Întoarcere în secolul 21; Nicolae Manolescu, Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă; Ioana Em. Petrescu, Studii eminesciene (ediţie Ioana Bot şi Adrian Tudurachi); Gabriel Chifu, Fragmente din năstruşnica istorie a lumii…; Dan Damaschin, Cercul literar de la Sibiu/Cluj; Ioana Drăgan, Mafalda; Stelian Ţurlea, În absenţa tatălui; Radu Ţuculescu, Stalin, cu sapa înainte; Marta Petreu, Diavolul şi ucenicul său...; Andrei Cornea, Poveşti impertinente şi apocrife; Nicolae Breban, Trădarea criticii; Răzvan Voncu, Un deceniu de literatură, Paul Cernat, Modernismul retro în romanul românesc interbelic; Daniela Zeca-Buzura, Istoria romanţată a unui safari şi aşa mai departe.

2. Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor. Dar şi, neapărat, impresionantul studiu al lui Andrei Terian, G. Călinescu – a cincea esenţă.

3. Instituţia agentului literar, dacă ne gândim la viaţa literară ca „organism”. Dar dacă ne gândim la ea ca preajmă şi atmosferă, mai mult decât instituţia cu pricina, îi lipseşte bucuria (generoasă şi ameninţată) a apartenenţei la comunitatea celor care scriu şi citesc literatură.

4. Este o vorbă veche: Taci de nu poţi spune ceva mai bun decât tăcerea! Mă gândesc uneori că, dacă mi-ar sta în putere, aş suspenda – o vreme! – toate revistele şi aş promite subvenţii serioase celor care, revenind, vor şti să spună lucruri mult mai bune decât tăcerea din care tocmai au ieşit.

Citesc mai ales aceste reviste (înşirate în ordine alfabetică): Apostrof, Ateneu, Contemporanul, Convorbiri literare, Cultura, Dacia literară, Noua literatură, Orizont, Ramuri, România literară, Steaua, Tribuna, Vatra, Viaţa românească… Dar şi altele, când îmi cad în mână sau pe monitor. Nu voi face, însă, un clasament. Toate au calităţi şi defecte, niciuna nu e, net, preferata mea. Şi nici nu-mi plac clasamentele grăbite, după ureche, după umori ori după gustul trecător al clipei, neîntemeiate, aşadar, pe studierea atentă a mai multor parametri. Şi într-un asemenea studiu nu m-am angajat încă.

Petru Poantă

1. Reţin cărţile semnate în 2009 de Varujan Vosganian, Ion Bogdan Lefter, Gabriel Chifu, Claudiu Komartin, George Vulturescu, Radu Ţuculescu, Marta Petreu, Mircea Mihăieş…

2. Andrei Terian, G. Călinescu. A cincea esenţă. De mult nu am citit un studiu de critică şi teorie literară cu atâta plăcere şi satisfacţie intelectuală. Avem de-a face cu prima interpretare de anvergură, de o exemplară rigurozitate conceptuală, a sistemului critic călinescian. Asemenea cărţi sunt cu adevărat fondatoare, iar dacă privim în urmă, cred că este vorba despre cel mai spectaculos debut din istoria criticii româneşti.

3. S-a pierdut în mare măsură sentimentul solidarităţii (de breaslă). Scriitorii se citesc prea puţin între ei, iar generozităţii, admiraţiei şi spiritului critic lucid tind să li se substituie promovarea interesată şi excesivă de grup. În loc să fie dialogală, viaţa literară este mai degrabă un haos de monologuri autiste.

4. Pentru o eventuală selectare a celor 5, trebuie nominalizate mai multe: România literară, Orizont, Apostrof, Ramuri, Tribuna, Steaua, Convorbiri literare, Contemporanul, Poesis, Viaţa românească, Vatra, Însemnări ieşene. O menţiune specială pentru Noua literatură: dinamică, alertă, informativă şi „de gaşcă”.

Constantin M. Popa

Oricât de provocatoare şi deschise spre pluralitate (secţiunile premiilor USR) ar fi, tradiţionalele anchete bilanţiere se dovedesc, în cele din urmă, prilej de etalare a opţiunilor excentrice, de inventare a unor reliefuri subiective, de achitare obedientă a unui tribut circumstanţial ori, pur şi simplu, de manifestare a parti pris-urilor ajunse la masa critică.

Fiind un cititor fără mandat generalist voi alege, între cărţile importante ale anului 2009, Viaţa începe vineri de Ioana Pârvulescu, roman picaresc în mediu bucureştean fin de sičcle, remarcabil prin ştiinţa individualizării actanţilor,

Cum să uiţi o femeie de Dan Lungu, scriere în palimpsest iluminând căile/modalităţile uitării (absenţa fizică, o nouă dragoste, revelaţia unei instanţe supreme),

Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian, construcţie epopeică în care viii şi morţii alcătuiesc desenul unui simbolic „cerc de cretă caucazian”.

Şi încă trei: Supleantul de Petru Popescu, Medgidia, oraşul de apoi, al lui Cristian Teodorescu şi Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită.

Iar pentru a da cezarului (poeziei) ce este al cezarului, voi transcrie un vers din Regele dimineţii, volumul din 2009 al lui Alexandru Muşina: „Cu noi ce se întâmplă? Cine va ţine minte numele noastre?”.

Liviu Ioan Stoiciu

1. Am citit pe sărite, n-am cum să acopăr producţia editorială. Îmi dau şi eu cu părerea, de ce nu: Poezie: Angela Marinescu, Probleme personale, Cartea Românească; Al. Muşina, Regele dimineţii, Tracus Arte; Anca Mizumschi, Anca lui Noe, Humanitas; Mircea Bârsilă, Monede cu portretul meu, Pamântul. Dar şi Ion Zubaşcu, Daniel D. Marin, Mircea Petean, Emil Nicolae, Mircea Stâncel.

Proză: Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor, Polirom. Dar şi optzeciştii Cristian Teodorescu, Constantin Stan, Dan Perşa.

Critică: Daniel Cristea-Enache, Timpuri noi, Cartea Românească; G. Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii. O perspectivă monografică, Humanitas; Paul Cernat, Modernismul retro în romanul romanesc interbelic, Art.

Eseu: Mircea Mihăieş, Despre doliu, Polirom ; Dan C. Mihăilescu, Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu, Humanitas.

Memorii, interviu: Nicolae Manolescu, Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă, Paralela 45; Virgil Nemoianu şi Sorin Antohi, România noastră. Conversaţii berlineze, Editura MNLR.

Publicistică: Dan Petrescu, Secta gânditorilor de estradă, Polirom.

Debut: Andrei Terian, G. Călinescu. A cincea esenţă, Cartea Românească ; Stoian G. Bogdan, Chipurile, Cartea Românească.

2. Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor, Polirom (tradusă, ar putea rupe gura lumii).

3. Viaţa noastră literară e pasivă public. Şi nu produce surprize estetice. În plus, lipseşte scriitorul de atitudine credibil. Am sperat degeaba că ieşirea tinerilor noştri scriitori în Europa-SUA va revoluţiona literatura originală. Deocamdată se bate acelaşi pas pe loc, pas moştenit din bătrâni (chiar dacă pare a fi azi puţin mai dezinhibat).

4. Cultura, Observator cultural, Vatra, România literară, Apostrof (Las la o parte Ramuri şi alte patru reviste cu apariţie regulată la care colaborez, de azi pe mâine, să nu fiu acuzat de naivitate în exces: Viaţa Românească, Argeş, Pro Saeculum, Sud).

Lucian Vasiliu

1-2. În absolut vorbind, cartea anului 2009 rămâne BIBLIA!

Ca autori ai anului care ne-au îmbrăţişat şi ne-au lăsat în viaţă aş menţiona câteva nume: Herta Müller, Valeriu Anania, Nicolae Manolescu, Marin Mincu, Cristian Simionescu (poetul premiat la Ipoteşti-Botoşani cu Premiul naţional pentru poezie „Mihai Eminescu“), Varujan Vosganian, Augustin Buzura, Alex Ştefănescu, Matei Vişniec.

Ca evenimente aş menţiona: Finalizarea Dicţionarului general al literaturii române (vol. VI), în coordonarea lui Eugen Simion; Revista BPT (Jurnalul Naţional); Colecţiile Adevărul; Apariţia Jurnalului lui André Gide la Chişinău (editura Cartier).

La capitolul proză: Cristian Teodorescu (Medgidia, oraşul de apoi). La poezie: Angela Marinescu (Probleme personale). La publicistică: Dan Petrescu (Secta gânditorilor de estradă). La antologii: Eugeniu Coşeriu (Omul şi limbajul său - editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi).

Nu cunosc exact apariţiile de peste... pruturi, dar sigur putem citi/reciti volume de Mihai Cimpoi, Vladimir Beşleagă, Leo Butnaru, Adam Puslojic, Pavel Gătăianţu, Vasile Tărâţeanu, Nicolae Leahu, Vitalie Ciobanu, Emilian Galaicu-Păun...

La capitolul tineri autori: Daniela Zeca, Aida Hancer, Emanuela Ilie, Andra Rotaru, Gelu Vlaşin, Daniel D. Marin, Stoian G. Bogdan, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Andrei Patraş, Bogdan Creţu...

3. Ne lipsesc multe (reţele de difuzare, mediatizare coerentă în programele media naţionale, drepturi de autor decente...). Ne lipsesc mulţi (Laurenţiu Ulici, Petru Creţia, Alexandru Paleologu, Cezar Ivănescu...). Mă bucur că există Memorialul de la Sighet, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, Uniunea Scriitorilor, CopyRo, câteva edituri de calitate, biblioteci publice semnificative (de la Timişoara la Constanţa), muzee care tezaurizează mari valori, alte câteva instituţii (etatizate sau particulare), prieteni...

4. Publicaţii săptămânale: Suplimentul de cultură, Cultura, România literară, Luceafărul, Observator cultural. Lunare: numesc doar oraşele în care apar – Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Chişinău, Timişoara, Constanţa, Sibiu, Craiova, Bacău, Satu Mare, Suceava, Bârlad, Ploieşti, Lugoj, Zalău, Drobeta Turnu Severin, Buzău, Oradea, Botoşani, Baia Mare, Focşani, Vaslui, Câmpina, Râmnicu Sărat, Paşcani, Târgu-Mureş, Galaţi, Bistriţa... Nu mă pot opri doar la 5 sororale publicaţii culturale!

Cornel Ungureanu

1. Poeziile lui Foarţă şi ale Angelei Marinescu, dar şi ale lui Alexandru Muşina (Regele dimineţii), Mircea Bârsilă (Monede cu portretul meu), excepţionalul volum de amintiri al lui Nicolae Manolescu, interviurile Angelei Martin (două volume), apoi G.Călinescu. A cincea esenţă, al lui Andrei Terian, Despre doliu a lui Mircea Mihăieş, Paul Cernat, Modernismul retro în romanul românesc interbelic, Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian, Adrian Lăcătuş, Modernitatea conservatoare, George Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, România noastră. Conversaţii berlineze, Alex. Stefănescu, Cum te poţi rata ca scriitor, Cristian Teodorescu, Megidia, oraşul de apoi, Nicolae Breban, Trădarea criticii, Matei Florian, Şi Harms Şi Regretel, iar dintre cărţile junei generaţii, poeziile din Postoi paravoz a Monicăi Stănilă, Claudiu Comartin, Un anotimp în Berceni, Radu Vancu Monstrul fericit, Vasile Ernu, Ultimii eretici ai imperiului

2. Cartea şoaptelor, a lui Varujan Vosganian. Vine într-un moment în care romancierul învaţă iar cum trebuie citită şi scrisă istoria. Această carte are şansa de a învia dosare secrete, personaje uitate, aventuri necunoscute. Spune ceva despre un nou limbaj – al şoaptelor. Dacă Norman Manea sau Mircea Cărtărescu nu vor lua până în 2o15 premiul Nobel, sunt sigur că în 2o16 îl va lua Varujan Vosganian

3. Vreo trei-patru mari scriitori. Sau cinci-şase care să uluiască Franţa, SUA, Spania, Suedia cu cărţile lor. Un miliardar care să finanţeze, în Franţa, o publicaţie filoromână. Şi să dea un premiu care să poată înlocui premiul Nobel. Acum e momentul.

4. 1) Adevărul (cu Adevărul literar şi artistic). Apoi numerele care adaugă o carte şi comentariul de carte, Jurnalul Naţional (idem, cele cu carte) 2) România literară 3) Observatorul cultural 4) Viaţa Românească, Luceafărul 5) Orizont (fiindcă de-acolo sunt).

Ion Zubaşcu

1. E foarte greu să-ţi faci o imagine de ansamblu asupra unui an editorial pentru că difuzarea firescă a cărţilor e profund perturbată, foarte multe volume sunt scoase în regia autorilor, nu intră în librării, mai ales cartea de poezie se dă din mână în mână, pe relaţii strict personale, parohiale. Mă crucesc uneor când văd în presa literară ce cărţi apar, le caut imediat în librării, dar e imposibil să mi le procur şi mă mulţumesc doar cu cronicile lor din reviste. În aceste circumstanţe, voi menţiona câteva doar dintre cărţile care au ajuns la mine, printr-o împrejurare sau alta, domeniul meu predilect fiind, fireşte, poezia.

Poezie: Un mare poet cu totul nedreptăţit este Gheorghe Grigurcu. Scoate în fiecare an cel puţin un volum de versuri, dar faptul că a fost clasat definitiv ca şi critic, îi obstrucţioează receptarea firească a poeziei sale. E o mare pierdere şi anomalie pentru literatura română actuală. Nu se poate trece peste volumele de versuri ale optzeciştilor, care domină climatul literar actual: Alexandru Muşina – Regele dimineţii, Simona-Grazia Dima – La ora fulgerului, Lucian Vasilescu –Aproape. Atât de departe, Mircea Petean – Câmp minat, George Vulturescu – Orb prin Nord, Mircea Bârsil㠖Monede cu portretul meu, iar dintre tineri, am citit cu interes cărţile recente ale lui Claudiu Komartin - Un anotimp în Berceni , Daniel D. Marin – l-am luat deoparte şi i-am spus, Elena Vlădăreanu – Spaţiu privat, Radu Vancu – Monstrul fericit, Florin Caragiu – Sentic, Monica Patriche – Memoria fluviului. Proză: Romanul lui Varujan Vosganian a umbrit pe nedrept cartea valoroasă a lui Gabriel Chifu, Fragmente din năstruşnica istorie... Un roman cu totul surpinzător prin mizele sale majore este Chermeza sinucigaşilor, semnat de Radu Ulmeanu, care a dat cartea Revoluţiei române din 1989 (văzută de la Satu Mare). Dintre tineri: Andrei Mocuţa – Porcilator. Critică-eseu: volumul premiat deja de revista Viaţa Româneasc㠖 Nicolae Steinhardt şi paradoxurile libertăţii, al lui George Ardeleanu, Timpuri noi – Daniel Cristea-Enache, G. Călinescu: a cincea esenţă, Andrei Terian.

2. Evenimentele anului literar 2009 sunt, evident, romanul Cartea şoaptelor, Varujan Vosganian, şi incendiarul documentar Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu şi Mihail Sebastian, al Martei Petreu.

3. Îi lipseşte un manifest literar zgomotos, un curent literar nou, ceva care să coaguleze noua fantasmă identitară a atât de pulverizatului şi derutatului climat cultural actual.

4. Mi s-ar părea nedrept să ierarhizez revistele literare actuale, când ele apar oricum de pe o zi pe alta, fiecare cum se descurcă. A se vedea cazul revistelor centenare Famila şi Viaţa Românească (suspedată temporar), sau al Stelei, dar şi al Argeşului. Aş putea face, însă, cu uşurinţă un top al celor mai proaste reviste „literare” actuale, dominat de departe de un ghiveci indigest care îşi spune...Oglinda literară.

© 2007 Revista Ramuri