| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Gheorghe VidicanGarda regală ea, în copitele cailor, istoria. tunicile răvăşind a sânge proaspăt tulburarea. naivitatea tânărului cavaler pozează cu călătorii prin timp la marginea lui îmi plezneşte obrazul bogat de toamnă cavalerii gărzii regale bucuria poetului ascunsă într-o scoică azvârlită în apa tamisei. Teama Cavalerului teama cavalerului îi mistuie armura, virmele mistuie roşul mărului îşi adăposteşte în cort demnitatea asmute castitatea femeii împotriva umbrei câinelui fricos, lacom de glorie prin inimile cailor răniţi de surâsul negresei rătăceşte umbra solemnă a trădării. pâinea coaptă din palmele negresei e împărţită soldaţilor din garda regală acest sfârşit de noiembrie pătimeşte în galopul cailor. ploaia umezeşte foamea din ruginiul toamnei mirosul pâinii, interioarele curţii. scârţâie în nechezatul cailor răcoarea ceţii apa tamisei foamea unei haite de lupi agonia din bucuria armăsarului răspândeşte strălucirea lacrimei în ochii negresei. se aude nechezatul cailor în copitele pline de nechezat. în mâinile plânse ale negresei se răsfrânge docilă dorinţa de a sparge veghea de lumina lunii. duhneşte londra a nechezat de cai acum soldatul din garda regală se rostogoleşte în oul de şarpe al opiniei publice simt virtutea îmbrăcată în tăcerea surdo-muţilor ce-şi reazimă rădăcinile de scâncetul de copil. s-a copt toamna pe străzile londrei se revoltă iarba pe rugina ei ca într-o ceremonie vântul se furişează printre dinţii populaţiei coama cailor poartă colaje de cer. curţi interioare îmi locuieşte în palme parada gărzii regale înfloreşte spada cavalerului în murmurul curtezanei plin de vicleşuguri şi cântec de ocnă se aude în partea cealaltă a lanţurilor corabiei. stăteam de vorbă cu big ben. are implicaţii existenţiale. elimină stresul. pe furiş trage de limbi timpul. cavalerul din garda regală învaţă mersul pe role stând de vorbă cu cuiul din capul lui ben. braţul meu e rupt de nechezatul cailor. e greu să ascunzi crucile de piatră în fântâni sunt nişte linii. fântânile nu au margini ascultă o rugă venită din cimitirul unde dorm caii după ce îmbătrânesc o ruină a nechezatului mută aproape marginea fântânii umezind plânsul. |