Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Partea de umbră a cuvintelor

        de Florea Miu

Sentimentul foarte intens al vidului existenţial îl conduce pe Dan Claudiu Dănişor la ideea şi speranţa salvării prin cuvinte, prin semnele spunerii care, în viziunea sa, ar putea umple golul pe care îl resimte fiinţa. Acesta este sensul noului său volum de poeme intitulat Urme în nimic (Editura Neverland, Bucureşti, 2009). O lume stranie, lipsită de orice mişcare – aşadar, inertă, inflexibilă, opac㠖 se reflectă într-o imagistică aridă, cu tonalităţi adesea terifiante, ale cărei elemente recurente sunt, între altele: vid, gol, cuburi de aer, nimic, strigăt veşted, ochi în lacrimi, toamna vorbei, flori în spasme, pasul meu teoretic, ochii tăi sonori, sunet în erecţie, schelet de zbor etc. Universul sugerat de aceşti termeni este cutreierat de umbre ale întruchipărilor hieratice care îl urmăresc pe poet, de obsesia nonsensului şi de tot ce se opune coagulării şi coerenţei. În consecinţă, eul poetic se regăseşte pe sine extrem de greu şi de rar, este într-o continuă pendulare la „poarta dintre clipele care-şi amintesc să treacă/ şi cele care au uitat” (p. 62). Privirea, sânul, coapsa, gândul, sentimentul, mersul suferă o inexplicabilă deplasare din tiparul firesc, astfel încât se pierd într-o lume evanescentă, fără contur (de ex.: „Mersul tău era atât de înspre mine,/ încât îşi devorase orice cărare” – p. 47). Cuvintele devin aria de referinţă în această absenţă şi imaterialitate resimţită apocaliptic, dar şi ele reflectă o existenţă falsă, caricaturală, schematică, neconcludentă şi îmbătrânită: „Ca nişte măşti de lucruri ce sunt,/ cuvintele mele au început să facă riduri” (Riduri). Inefabilul rostirii nu mai este ceva eteric, devoalant, ci semnifică fenomenul dramatic al unei noi geneze după destrămarea materiei („De din dosul surpării,/ izvorăşte un cuvânt/ care nu se acordează cu nici un lucru” – p.69). Cuvintele, în această viziune, se încarcă de o anumită materialitate, substituindu-se acesteia: „Ochii felinei/ fixaseră cuvântul ciută,/ care sângera/ la marginea unui câmp de verbe” (Carnagiu abstract). Cuvintele au chiar gust de fiinţă, „puţin putred,/ puţin şăgalnic,/ oricum asudat,/ ca tine” (p.51).

Poemele lui Dan Claudiu Dănişor stau sub aripa „necuvintelor” lui Nichita Stănescu, de care îl apropie un nonconformism funciar şi căruia îi dedică Iarnă cu mare şi lupi, din care citez excelentul final: „Ce mare,/ vai, ce infinit de sare/ îmi linge tălpile-n mişcare/ la ţărm/ ştergându-mi orice urmă./ Mai curmă,/ Doamne, şi te curmă/ în doru-acesta de pe urmă”. Jocul de-a cuvintele este, de altfel, unul grav, care îl face să vadă cum „toate lucrurile/ au început să plâng㔠sau îl fixează într-o geometrie creatoare: „despic simetric/ firea mea de a fi:/ o parte e atât de trecută că se văd prin ea oase albite;/ alta e atât de viitoare că toate visurile mor” (Dorinţă). Spiritul ludic în care îşi construieşte multe dintre aceste «respirări» îl conduce fie spre o ironică tentă argheziană („Miroşi a mirare,/ acru,/ ca o lăsare la vatră”), fie, cum menţionam, către inconfundabilul timbru nichitastănescian („aerul dintre ochiul tău/ şi inima mea/ se mumifică brusc./ Sentimentele mele pocnesc”). În fine, o altă marcă este aceea a senzitivităţii, care temperează întrucâtva caducitatea trăirii, făcând ceva mai blândă clima pe continetul interior atât de arid: „Între noi aerul era moale ca o catifea/ albăstrită de ochiul tău/ şi brăzdată de privirea mea” (p.46).

Prin noul său volum de versuri, Dan Claudiu Dănişor se racordează la o sensibilitate a refluxului sentimental şi a penumbrei, desfrunzită de inflexiuni retorice discursive, în linia unui lirism de notaţie şi reflectare interioară.

Nr. 04/2010
Şedinţa Comitetului Director al U.S.R.

Lansare de carte la Craiova
Gabriela gheorghisor

Evocare Romulus Diaconescu

Marin Sorescu în documente şi scrisori inedite
Florea Miu

Revista revistelor

Pagini de jurnal (II)
de Gheorghe Grigurcu

Modele morale (I)
de Adrian Popescu

Versuri
de Gabriel Chifu

Din jurnal (2003)
de Gabriel Dimisianu

Anul trecut la Paris
de Nicolae Prelipceanu

Formula personală a lui Romulus Bucur
de Dumitru Chioaru

Istoria are mereu nevoie de sînge
de Nichita Danilov

Feţele nesfârşite ale poeziei
de Paul Aretzu

Monografia străzii Mântuleasa
de Gabriela Gheorghişor

De la Est La Vest
de Daniela Firescu

Drumul spre Emaus
de Bucur Demetrian

Misterul simplităţii
de Bucur Demetrian

Evoluţia sfârşitului continuu
de Constantin M. Popa

Povestiri din „mica istorie”
de Constantin M. Popa

Partea de umbră a cuvintelor
de Florea Miu

Cum s-a impregnat modernismul de psihologie
de Ştefan Vlăduţescu

Cum s-a impregnat...
de Ştefan Vlăduţescu

Rugăciunea inimii, antidot la teroare
de Luiza Barcan

Note de lectură
de Dumitru Botar

Peştele pe uscat
de Marian Drăghici

Poezie
de Cassian Maria Spiridon

Poezia generaţiei 80
de Mircea Bârsilă

Un neloc unde eu scriu
de Ioan Lascu

„Nu îl cunosc pe acest om!”(I)
de Ion Militaru

Marea iubire
de Maria-Gabriela Constantin

Clasicism, romantism, artă creştină (II)
de Florin Caragiu

Lili Pancu – o viaţă dedicată artei
de Cătălin Davidescu

Poeme
de Nicolae Petre Vrânceanu

A fost o lume…
de Ion Floricel

Cadou de ziua lui Putin: asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia
de Romulus Preda

Japonia: ritualuri de sfârşit şi început de an (II)
de Ruxandra Mărginean Kohno

© 2007 Revista Ramuri