Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








A fost ┼či ceva

        GABRIEL DIMISIANU

O particularitate  a romanelor lui Nicolae Breban a fost de la ├«nceput integrarea eseului ├«n discursul narativ, a reflec┼úiilor morale, politice sau filosofice, a teoriilor despre raporturile umane, despre societate, religie, istorie, puse ├«n seama personajelor sau dezvoltate nemijlocit de autor. Unora li s-a p─ârut excesiv─â aceast─â p─âtrundere a eseului ├«n roman, a divag─ârilor pe tot felul de teme, conduc├ónd p├ón─â la urm─â la destr─âmarea  epicului ┼či la ├«mpalidarea prezen┼úelor umane. Al┼úii, dimpotriv─â, au considerat c─â tocmai aici trebuie c─âutat─â originalitatea ┼či for┼úa prozei lui Nicolae Breban.
Ce observ─âm de la un timp este c─â eseismul prozatorului, f─âr─â a p─âr─âsi romanele, deverseaz─â ├«n c─âr┼úi de sine st─ât─âtoare. Acestea compun deja o sec┼úiune aparte a scrierilor brebaniene, cantitativ impun─âtoare ┼či de neocolit c├ónd e vorba s─â fie judecat─â opera lui Breban ├«n ansamblu. S─â dau ┼či c├óteva titluri: Confesiuni violente, 1994, Spiritul rom├ónesc ├«n fa┼úa unei dictaturi, 1997, Riscul ├«n cultur─â, 1997, Stricte amintiri literare, 2001, Sensul vie┼úii (I,II,III)├«n 2000 ┼či ├«n anii urm─âtori. Este vorba ┼či de memorialistic─â ├«n aceste c─âr┼úi, de evocarea unor oameni, scriitori ┼či nu numai, care au contat ├«n via┼úa lui Breban, de experien┼úele tr─âite de el pe scena public─â ┼či ├«n lumea literar─â rom├óneasc─â, apoi ├«n exil, dar miza lor primordial─â nu este rememorarea ci reflec┼úia, specula┼úia cu idei ┼či concepte.
C─âr┼úilor enumerate li se adaug─â Vinova┼úi f─âr─â vin─â (editura Ideea European─â), un eseu de 240 de pagini a┼čternut pe ner─âsuflate la ├«nceputul toamnei lui 2006, ├«ntre 26 august ┼či 16 octombrie, cum noteaz─â scrupulos autorul dup─â ce l-a ├«ncheiat. Pe marginea acestui text brebanian recent voi face aici c├óteva ├«nsemn─âri care, din p─âcate, nu vor putea fi altfel dec├ót rezumative, simplific├ónd, vr├ónd-nevr├ónd, problema complex─â adus─â de prozator ├«n discu┼úie. O problem─â ├«nt├ói de toate moral─â, dar ┼či filozofic─â, aceea a vinov─â┼úiei sau, mai exact spus, a con┼čtiin┼úei vinov─â┼úiei ┼či a asum─ârii acesteia.
Dintru ├«nceput eseistul distinge ├«ntre vinov─â┼úia individual─â ┼či vinov─â┼úia de grup, ├«ntre \"vinov─â┼úia persoanei, a individului\" ┼či \"vinov─â┼úia de grup amplu, constituit ├«n timp\". Vinov─â┼úiile individuale, ni se explic─â, intereseaz─â literatura, ├«i furnizeaz─â acesteia cazuri generatoare de mari personaje, de la acelea ale lui Stendhal ┼či Balzac, fondatorii romanului modern, trec├ónd la acel \"erou al timpului nostru\" creat de Lermontov, la eroii dostoievskieni, la cei ai existen┼úiali┼čtilor, spre a ajunge la cei ai literaturii contemporane.
Vinov─â┼úiile de grup, vinov─â┼úiile colective, vinov─â┼úiile popoarelor care au suportat dictaturi sau au dezl─ân┼úuit r─âzboaie absurde, acestea ┼úin de resortul  istoriei.
Nicolae Breban, ├«n eseul s─âu, apeleaz─â ┼či la unele concepte discutabile, cum ar fi destinul popoarelor, discutabile mai ales c├ónd e s─â fie exemplificate, materializate prin invocarea unor \"cazuri\". Ca rom├ón care e totodat─â ┼či neam┼ú, Breban se vede ├«ndemnat s─â pun─â ├«n paralel─â destinul rom├ónilor cu al nem┼úilor, sprijinit pe ceea ce consider─â c─â au fost similitudini ├«n istoria celor dou─â popoare: unificarea statal─â t├órzie, ├«ndurarea unor experien┼úe totalitare, sf├ó┼čierea teritoriului. ┼×i cam at├ót. ├Än rest, numai nepotriviri de \"destin\", ca s─â nu mai vorbim despre deosebirile de psihologie ┼či de comportare: ordinea nem┼úeasc─â - haosul rom├ónesc, tenacitatea nem┼úeasc─â - del─âsarea rom├óneasc─â ┼č.a.m.d.
Specul├ónd ├«n jurul unor astfel de asem─ân─âri ┼či deosebiri de destin, Breban vorbe┼čte ┼či despre erorile noastre istorice (ale rom├ónilor), una dintre cele mai grave p─âr├óndu-i-se a fi fost, ├«n ordine moral─â, ├«ntoarcerea  armelor ├«mpotriva aliatului ├«n august 1944. Moral acest act ne va ap─âsa ve┼čnic, crede Breban, ┼či la fel cred ┼či al┼úii. Dar, ├«ntrebat, ce s─â fi f─âcut? Merg├ónd cu germanii p├ón─â la cap─ât nu am fi pierdut definitiv ┼či Ardealul ┼či poate ┼či mai mult? Dar s─â nu fac istorie contrafactual─â.
Perioada postbelic─â, a vinov─â┼úiilor individuale ┼či colective, Breban o examineaz─â din perspectiva mai ales a scriitorului, cu o luciditate care  ├«i ├«ng─âduie s─â vad─â ┼či ce a fost \"bine\" ├«n vremurile c├ónd era \"r─âu\". Principalul bine: \"formidabila complicitate cu publicul rom├ónesc\". A scriitorului, se ├«n┼úelege. Astfel au putut s─â apar─â, ├«n anii comunismului, opere autentice, \"o literatur─â de ├«nalt nivel\".
├Än final eseistul revine la ideea preocupant─â a \"vinov─â┼úiei colective\", conchiz├ónd c─â recunoa┼čterea ┼či asumarea p─âcatelor, a erorilor trebuie f─âcute ├«n aceea┼či m─âsur─â cu asumarea meritelor ┼či a eventualelor izb├ónzi. Ar fi un semn al for┼úei ┼či o premis─â a salv─ârii. \"Recunoa┼čterea vinei, asumarea ei s-ar putea transforma ├«n contrariul ei\". O ├«ncheiere tonic─â, tipic brebanian─â.

© 2007 Revista Ramuri