Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








La porţile Orientului

        de Daniela Firescu

Condiţionat de contextul istoric, Ioan Mihai Cochinescu se retrage în trecut, însă imaginează în Ambasadorul (Cartea românească, ediţia a II-a , 2010) un roman ce lansează o provocare prezentului prin amendamentele / acuzaţiile vizibil critice, prin chestionarea unor puncte sensibile - tentaţia puterii absolute, imaginea opresivă asociată conducătorului (succesiunea ţarilor sub semnul unui geniu rău), invocarea unei alternative exorcizante.

Romanul este însă mult mai complex, construit pe paliere multiple ce se revendică toate esteticului, unde muzica acţionează drept liant între viaţă, iubire şi putere. Este chiar Maestrul de muzică Claudio cel ce oficiază intrarea lui Alexandru în această Dramma per musica, chiar în timpul unei serbări de carnaval, într-un joc cu măşti ce se va prelungi şi după ce serbarea va fi luat sfârşit. Trimis de patriarhul Ierusalimului cu o misiune secretă la curtea ţarului Boris Mihailovici, Alexandru este ambasadorul prin excelenţă, carismatic, erudit, dar şi cu un trecut picaresc consumat în Spania, ce este invocat alternativ şi în opoziţie cu o copilărie inocent-bucolică petrecută pe plaiurile Moldovei. Personalitate cameleonică, el se confundă mediilor frecventate, încercând să nu uite de sine în această lume de măşti, însă existenţa se complică şi mai mult când îşi întâlneşte dublul-feminin şi e hipnotizat de „doi ochi exprimând: blândeţe, curiozitate, resemnare, somnolenţă, îngrijorare, supunere, încordare”, ochi ce se „îndepărtează în loc să se apropie de el”. Mişcare ce însoţită de această paletă de trăiri sintetizează traiectul unei iubiri tumultoase, interzise, imposibile, căci Maria Bodrovkina se află în graţiile suveranului.

Romanul iubirii ca şi romanul istoriei are o desfăşurare labirintică, ameţitoare, cu intrări / ieşiri false, intromisiuni narative, substituiri de personaje, de sosii, rătăcirea perpetuă fiind desăvârşită în romanul călătoriei ca ambasador al ţarului şi al creştinătăţii către China. Calitatea de trimis special al Ierusalimului, de ambasador, de colonel conducător al unei caravane diplomatice activează natura latentă a liderului doritor de glorie, „Doxis epitimitikos” Alexandru dublat întru nemurire se dedublează , îşi asumă o nouă identitate de trimis divin: „Ascultaţi! Sunt eu, trimisul! strigă glasul. Sunt Alexandru! Iată, aici, am cu mine înscrisul împărătesc şi divin. În genunchi!”. Conform pattern-ului novelistic, romanul călătoriei beneficiază de o dublă interpretare a unui narator implicit care înregistrează, consemnează conştiincios şi uimit fantasmagoricele aventuri ale lui Alexandru. Comunicările periodice transmise printr-un complicat mecanism de către iscoada ţarului autentifică faptele ireale ale trimisului însă consecutiv reuşesc să ambiguizeze suplimentar naraţiunea.

Obsesia labirintică alimentează imaginarul deceptiv în care se mişcă halucinant caravana diplomatică: „Oare nu cumva, Ivan, tot ceea ce ni se întâmplă nu-i decât o închipuire? Sau, mai rău o capcană? Ades trecând peste ape, pustiuri, câmpii, munţi, păduri, mi s-a părut că ar fi un drum în cerc”; la fel, mişcare circulară este jocul întrevederilor, al complicatei etichete şi al orgoliilor ce se desfăşoară între trimişii unor mari împăraţi.

Întrevederea cu împăratul cel tânăr, Kangxi, oferă o altă imagine a suveranului, a cuceritorului speriat de puterea pe care o are, „de vasta împărăţie pe care o stăpâneşte” şi a cărui strategie diplomatică tolerează şi încurajează asocierea cu puteri secundare, şi este precaut cu oferta ţarului. Însă complexitatea acestei civilizaţii, dincolo de Piatra Ocultă, îngemănare stranie de frumuseţe şi moarte, de misterele divinaţiei şi ale nisipului cântător se explică muzical prin contrastul în organizarea sistemelor sonore, ce determină hiatusul socio-cultural între cele două lumi. Mai mult, tânărul Kangxi reuşeşte să se contopească prin muzică, prin instrumentul magic, ce poate reda întregul univers sonor, „o nouă minune a lumii” cu adorata sa floare secretă într-o altă dimensiune a erosului şi a eroticului: „planta ce îşi desface tot mai mult petalele la auzul acelei muzici totale, oferindu-se privirii precum o femeie care cu încetul îşi desăvârşeşete vicleana mişcare de dăruire (...) şi muzica încă-şi urmează drumul prin labirintul de cristal, ţâşnind prin pâlnii armonice suprapuse peste armonice infinite ale unor sunete mai pline, ce par a avea din când în când, o însemnătate anume în compoziţie şi hanul a cuprins floarea cea roşie în ambele mâini şi cu teamă-şi apropie buzele de ea”.

În pofida experimentărilor muzicale, aprofundărilor magice, alchimice, deşi închiderea misiunii se desăvârşeşte, sensul călătoriei se pierde: „a cunoaşte o altă ţară sau un alt popor decât propria ta ţară sau propriul tău popor este o alergare după miraj”. Însă decepţia este parţială. Întors la curtea ţarului, efortul lui Alexandru reinterpretează şi persistă întru întruparea audivă a inefabilului, proiectând un concert grandios care nu se va petrece niciodată. Aspiraţia către wagneriana „artă total㔠este imposibilă în acest labirint fără ieşire, cu o ieşire surpriză, într-un final ce repoziţionează textual romanul.

Metaficţiune istoriografică , într-un spaţiu al ambiguizării, al transgresării limitelor între ficţiune şi istorie, romanul lui Ioan Mihai Cochinescu, rescriere culturală a expediţiei lui „Nicholaus Spathari”, reuşeşte printr-o scriitură multiplu codificată să satisfacă exigenţele celor mai pretenţioşi lectori.

Nr. 05/2010
Situaţia Casei Monteoru
de Nicolae Manolescu

Lecturi la Institutul Blecher
de Gabriela Gheorghişor

Conferinţe la TRADEM
de Gabriela Ghoergişor

Revista revistelor
de Gabriela Gheorgişor

Lecturi publice
de Jean Băileşteanu

Din Jurnal (1998)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (3)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
e Gabriel Chifu

Modele morale (2)
de Adrian Popescu

O fi sau n-o fi, aceasta e întrebarea
de Nicolae Prelipceanu

Penitenţă
de Nichita Danilov

Cîmpul minat al poeziei lui Mircea Petean
de Dumitru Chioaru

„Marele eşec” sau contradicţia lui Marino
de Constantin de M. Popa

Primii paşi ai frontierologiei româneşti
de Gabriela Gheorghişor

La porţile Orientului
de Daniela Firescu

În ordinea sentimentelor
de Florea Miu

Istoria a trecut şi pe la Satu-Mare
de Ştefan Vlăduţescu

Daimonul lui Ioan Matiuţ
de Gheorghe Mocuţa

Mistica sterilităţii
de Paul Aretzu

Poezii
de Miron Kiropol

Articolul 96 (fragment)
de Horia Gârbea

Obscuritatea pactului cu lumina, în poezia lui Eugen Bunaru
de Mircea Bârsilă

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Poeme
de Toma Grigorie

Fenomenul Katyn n-a avut loc...
de Ionel Buşe

„Nu îl cunosc pe acest om!” (II)
de Ion Militaru

În căutarea celuilalt
de Gheorghe Dănişor

Poeme
de Petre Got

Poeme
de Anghel Gâdea

Viaţa unui artist
de Antonia Areţu

Poezie şi natură originară
de Florin Caragiu

Mihai Ţopescu şi lecţia sa de anatomie a sticlei
de Cătălin Davidescu

Viziuni, enigme, controverse
de Romulus Preda

Duhovnicia muzicii
de Luiza Barcan

Sala de aşteptare
de Nicolae Radu

Japonia: ritualuri de sfârşit şi început de an (III)
de Ruxandra Mărginean Kohno

© 2007 Revista Ramuri