| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Anghel GâdeaZidit în singurătate Nu mai umbla cu adevărul Şi nu-l mai trânti în faţă nimănui... Cu sinceritatea printre prieteni Şi chiar printre cunoscuţi Vei rămâne singur şi bun de trimis La balamuc... Femeilor, dacă nu mint, le creşte tensiunea Se sufocă, devin isterice; Minciuna face parte din oxigenul lor, Zilnic, oră de oră, clipă de clipă, Le-nveseleşte , Fiindcă ele mint şi când beau apă... Fără răspuns Trupul meu înseamnă suflet, Nu intra în el , să ştii , Căci vom da o altă viaţă... Nu ştiu cum şi nu ştiu cui... Scrisoare lângă o cruce Mamă, nu mai sunt frumos cum ziceai , cum m-ai lăsat, Fata albă nu mai vine , fata pe care-o iubeai... S-a-ngrăşat ca o balenă, râde ca o proastă, mamă, Când o văd, când ne-ntâlnim... Şi mănâncă ciorbă, mamă , şi tot râde şi transpiră Nora din povestea mea... Acum ştiu că te-am minţit, fata pe care-o iubeai Nu mai este, s-a schimbat; o-ntâlnesc, din întâmplare, O străină, chiar o umbră dintr-o primăvară albă Când venea din altă lume , fata albă , fata albă Care n-a murit, să ştii , dar e o străină, mamă, Care râde şi transpiră, şi mănâncă prăjituri... Dorul O stare în care dispar toate urile şi duşmăniile, O stradă sau o pajişte pe care toate femeile devin frumoase Şi pomii înverzesc chiar iarna şi mama mă tot întreabă: Unde ţi-e fata?... De ce nu eşti lângă mine , zice ea de sub criptă, Spune-i să meargă acasă, la noi , în locul meu, Să dea grăunţe la găini, Spune-i, spune-i că o aştept, ştie ea unde... Trecere, petrecere Au trecut cât n-am ştiut, Au trecut cât n-am văzut Ani şi luni şi chiar iluzii Într-un banal calendar... Câţi ani am, câţi vor mai fi, Iată că nu vreau să ştiu... Timpul e invenţie , subiect pentru savanţi Nişte proşti şi chiar naivi Pe care nu-i ştie nimeni Unde dorm şi unde mor Ca toţi proştii , Proştii , proştii tuturor... Eroare O caut pe ea , fiinţa dulce , sau bună , sau rea Ca să nu mai fiu singur, Mă caut chiar pe mine , mai ales dimineaţa , în zori, Şi nu mă găsesc , când îmi uit şi numele... Un rătăcit , poate o eroare , nu mai ştiu de când Şi cat va dura , Nu mai ştiu , nimeni nu vrea să-mi spună Cât de întinsă şi mare...
Prin lanuri Nu ne mai întâlnim decât întâmplător , Nici strada nu mai este a noastră , Nu mai avem nimic pentru noi Fiindcă toţi ne-au părăsit ... Acum , din trupul tău a ieşit în oraş Cineva care nu-ţi mai seamănă... Grănicer , fătălău în pantofi de damă , Iar sub minijupă nişte genunchi Pe care-i aud cum cronţăie... Nici zâmbetul nu mai e chemător , Pe buze cineva ţi-a lipit încruntarea Şi în ochi o seceră a morţii , Parcă necruţătoare... Şi totuşi te voi salva din noroiul bătrâneţii, Te voi duce într-un lan de grâu Unde trupul tău se va aprinde din nou, Tot tânăr precum a fost, fata mea, Primăvara mea... Fără frică Doar când sunt lângă ea Aş vrea să-i spun Că parcă plutesc , Dar mi-e frică Chiar de mine şi de sufletul meu... Ce e aia să fii fericit? Înseamnă să nu te mai gândeşti la moarte , Să nu-ţi mai fie frică de ea şi să o aştepţi cu înfrigurare Ca pe o femeie care te cheamă din şolduri, Din sâni, fără coasă... Mama A venit să-i dau chibrituri Mama, Cu un leu în palmă , Mi l-a-ntins; Să nu fie pe degeaba, maică, Ia bănuţul pentru morţi , A zis. Că ei stau acolo, fără glas, Au şi ei un suflet Şi o lege, Chiar de s-au amestecat De mult în iarbă Oasele lor triste şi pribege... Numai noi, cu sufletu-n păcate I-am uitat de mult, Dar nu se poate... Zorile din perdele Cea din somn şi cea din vise Tot mă saltă şi mă cheamă Pe sub noaptea care trece Ca un negru anotimp... Spune-mi cinŽ te-a urâţit? Spune-mi cinŽ te-a mbătrânit? Eu te ţin în somnul meu Cum ai fost, cum mă strigai, Eu băiat şi tu o fată Până zorile cădeau... Ca o spumă în perdele... Şi-acum pleci tot cum ai fost O fiinţă ireală pe sub pomii care plâng, Numai eu rămân tot singur Lâng-un gol în patul meu Sub o pătură bălţată, Pe o perină turtită parcă şi de capul tău Aşteptând moartea să vină Mai frumoasă decât tine- O necunoscută rece, O străină fără sânge, fără sâni, Care stă şi mă priveşte Care îmi tot dă târcoale Şi-apoi pleacă şi iar pleacă Şi nu-mi spune niciodată Când se va opri alături. Şi cînd ne-om logodi... |