Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeţi turci contemporani

        de Ayten Mutlu

Născută în 1952 la Bandirma, Turcia, a făcut studii economice la Universitatea din Istanbul. Este cunoscută atît ca poetă, cît şi ca prozatoare, eseistă şi traducătoare. Dintre cărţile ei de poezie, amintesc: ,,Dayan Ey Sevdam“ (Rezistă, dragostea mea, 1984); ,,Vaktolur“ (Era momentul bun, 1986); ,,Seni Özledim“ (Mi-e dor, 1990); ,,Kül Ęzi“ (Urme de cenuşă, 1993); ,,Denize Dođru“ (Aproape marea, 1996); ,,Çocuk ve Akşam“ (Copilul şi seara, 1999); ,,Taş Ayna“ (Oglinda de piatră, 2002); ,,Yitik Anlam Peşinde“ (În căutarea sensului, 2004); ,,Ateşin Köklerinde“ (Rădăcinile focului, 2006); ,,Uzun Gemide Akşam“ (Seara în interiorul marelui vapor, 2008). Selecţii din cărţile de poezie i-au fost traduse şi publicate la Editura Harmattan din Franţa, iar grupaje de poeme au apărut în mai multe ţări din Europa, Asia şi Africa. Primele trei poeme din grupajul de faţă sunt traduse din volumul Dix-sept počtes turcs contemporains, Editura Harmattan, Paris, 2009, celelalte sunt inedite.

Pentru a te salva de la adormire

1.

Pentru a te salva de la adormire

sub clar de lună am prins din zbor sonata
nopţii

am mers într-un oraş nelocuit în care tu nu ai
pus piciorul

în urechea tăcerii am rostit poeme necunoscute
ţie

la ţărmul mării acolo unde vînturile se liniştesc

ţi-am ascultat povestea pe marginile nisipurilor umede

marea dormea la picioarele tale iar timpul

se rotea între noi precum o pană rătăcită

am atins razele lunii pătrunzînd printre

perdelele pe jumătate ridicate pentru a-ţi
lumina chipul

uitată lîngă sclipirile unei corăbii pierdută în
larg

ţi-am îmbrăţişat umbra

2.

Cu degete subţiri de copil orfan

am atins adierea viselor tale

în peşterile cu înfăţişări decolorate de vechile
imagini

ţi-am admirat mîinile

pentru a te salva de la adormire

ţi-am rescris întregul trecut

am uitat tot ceea ce tu nu ai putut uita –

la gulerul singurătăţii tale se află acelaşi
trandafir

am îngropat imaginea trupului tău gol

sub o aromă volatilă

pielea ta a tremurat precum o noapte muntenească

am dorit o cărare întinsă care să-mi ducă

respiraţia pînă la tine

pentru a te salva de la adormire

ţi-am admirat părul ce-ţi căzuse pe frunte

am chemat infinitul în timp ce inima mea murea

precum o stea scăpărînd în palmele tale

Chipul tău alături de sunetele clopotelor

Rîdeam cu tine, era tocmai resortul primăverii

sunetele clopotelor îţi atingeau chipul senzual

şi liniştit precum o grenadă dezamorsată

chipul tău era simbolul dimineţii

la sosirea toamnei

peste mările închise în privirea ta

păsările zburau precum săgeţile otrăvite

iar vara avea ochii legaţi la poalele unui zid

ce a rămas din chipul tău –

o umbră risipită, pădurea defrişată,

floarea îndoliată

cioburile colorate ale primăverii?

aşa cum păsările înaltului se obişnuiesc

cu pierderea cerului?

ah, am ajuns tîrziu în întîmpinarea ploii

sunt o grenadă dezmembrată, roasă de rugină,

torsionată

pînă unde chipul tău şters reamintin-
du-şi

de toamna putrezită a mers alături

cu sunetele clopotelor

© 2007 Revista Ramuri