| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Spiridon PopescuREPORTAJ Fiind cu capul în nori mai tot timpul, Poetul a uitat într-o zi să-şi plătească impozitul pe talent. Făr să le pese că fiii lor îl învaţă la şcoală, oamenii fiscului au venit val-vârtej şi i-au pus sechestru pe Turnul de fildeş. POEM Din cauza prea multor lipsuri, Care, parcă, devin din ce în ce tot mai mari, Risipitorul de mine Am căpătat de la un timp obiceiul Ca, atunci când mă ofer de mâncare Flămânzilor lupi, să le strig: «Lupilor, nu fiţi prea hupiţi, Legumiţi-mă, Altfel, Mâine, la masa de prânz, Nu veţi avea decât carne de miel!» TRISTEŢE M-ai sluţit, Poezie, Mi-ai ascuţit fălcile ca lui Bacovia, Şi-asemeni lui Nu mi-ai adus nici o satisfacţie în timpul vieţii. Îmi spui mereu Să mai am puţintică răbdare Că moartea mea o să fie declarată Doliu naţional Şi însuşi Preşedintele ţării O să-mi depună la mormânt o coroană de flori. Află, toanto, Că nu mă încălzesc cu nimic toate acestea... Dacă azi, cât trăiesc, sunt considerat un gunoi, Ce-mi pasă mie că după moarte-o să intru în manuale, O să devin subiect obligatoriu la admiterea-n facultate Şi toate editurile mă vor tipări în ediţii de lux? DISCURSUL ÎNGERULUI VESTITOR Fâl! Fâlll! «Am venit aici să vă spun Că mâine pe la ora prânzului, poate chiar mai devreme, O să treacă Dumnezeu prin satul vostru - Închideţi-vă-n case şi trageţi storurile la fereşti, Altfel, Strălucirea aurei sale ar putea să vă ardă retinele Şi să vă nenorocească pe toată viaţa Aşa cum i-a nenorocit pe cei din satul vecin Care, nemaivăzând să iasă la câmp, Sunt obligaţi să-şi câştige existenţa născocind Iliade» MI-AM ASCUNS CÂNTECUL «Mi-am ascuns cântecul în urechea armăsarului tău, Poate ţi-o prinde bine în caz de primejdie», Mi-a spus Privighetoarea şi-a zburat mai departe. Eu n-am pus mare preţ pe spusele ei Totuşi, odată simţind o arsură în suflet, Mi-am amintit de acest cântec şi l-am aruncat cu sete în urmă. S-a înălţat deodată un zid Cu mult mai puternic decât zidul de gresie. VRÂND SĂ DEVINĂ PEGAS Tocmai mă bucuram că locuiesc într-un sat liniştit când, deodată, o ştire mă pocneşte în moalele capului: aflu că mânzul vecinului Mihai Amaradia a fost arestat. După spusele crainicului, cică ar fi fost surprins de-o patrulă tocmai când încerca să tâlhărească un flutur şi să-i fure aripile. COMUNICAT De teamă să nu necheze prea tare Şi să spargă timpanele ultra-sensibile Ale domnişoarelor Pogany De la fabrica de confecţii Din apropiere Mai marii judeţului Gorj I-au interzis lui Grigurcu Să-şi mai priponească pegasul De Columna brâncuşiană. MI-AM SFĂTUIT MÂINILE Mi-am sfătuit mâinile să se-ascundă în buzunarele pantalonilor Când am simţit că Negura se pregătea să-mi pună o armă în mână Şi să-mi spurce degetele, obligându-le să tragă în stele. Am fost bănuit imediat de această complicitate Şi-am fost arestat. După ce a văzut că tortura nu dă rezultate, Negura a-nceput să facă promisiuni - De pildă, că voi fi eliberat dacă îmi voi trăda mâinile. N-am vrut să recunosc că ştiu unde se află ascunzătorile lor Şi am fost împuşcat. Negura m-a văzut rostogolit în faţa plutonului de execuţie Şi m-a crezut mort, ca toţi morţii. Nu ştia că atunci, când mâinile mele or să poată ieşi fără teamă din buzunare, Pline de măiestrie, mă vor ridica pe un soclu atât de înalt, Încât nu voi avea timp să cobor niciodată în moarte. |