Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poem

        de Petruţ Pârvescu

curentu’ farfuria şi becu’

VINE

seară de seară noi eram acolo

pe şanţ

stam pe iarbă şi aşteptam

de câteva zile se tot zvonea

GATA

dă drumul la curent pe uliţă

ne şi închipuiam fără gaz lampa aprinsă

agăţată frumos deasupra undeva în par

LUMEA

CU MIC CU MARE SĂ STEA CUMINTE

DEOPARTE

ŞI SĂ NU PUNĂ MÂNA

ATÂT

asta repeta pe linie de o săptămână încoace

ghiţă goarnă de la primărie

toată vara

un sat întreg de gropi adânci în picioare

boii oamenii parii mânjiţi de smoală şi păcură

sârma întinsă în cap cu farfuria şi becu’

în seara aceea

se înnoptase parcă mai devreme

mătuşa lina lu’ gulie venise cu tuciu’ ăla mare

străchini şi împărţea pentru ăl bătrân

porumb fiert şi cu sare

iar noi ziceam

pe rând

BOGDAPROSTE

frumos

mirosea aerul a păcură şi a catran

ca un buchet enorm de chibrituri aprins

afară nu se mai vedea

dar eu ştiam

în faţă

peste drum la nicu la poartă era paru’ nostru

mâncam liniştiţi

şi

dintr-odată

a coborât aşa

din senin pe pământ

o umbră imensă albă şi moale

de acolo de sus de sub farfuria aia mică şi roşie

curentu’ lumina până în strachină!

(din vol., în pregătire, păcala făgeţelului)

© 2007 Revista Ramuri