Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Obiecte de patrimoniu naţional din Oltenia

        de Cristian Dică

Cultura unei naţii, cu tot ce presupune ea, este cea care asigură existenţa poporului respectiv şi identitatea acestuia în istoria lumii. În consecinţă, protejarea izvoarelor culturale, dovezi vii ale continuităţii şi evoluţiei culturale ale poporului român, este o condiţie necesară pentru asigurarea premiselor favorabile unei dezvoltări armonioase pe toate palierele vieţii sociale.

Istoria atestă faptul că zona Olteniei a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri, aici exercitându-şi influenţa civilizaţiile traco-getică, romană, paleo-bizantină, otomană şi habsburgică. Dovada influenţelor respective este reprezentată de multitudinea obiectelor de patrimoniu descoperite atât prin săpături arheologice, cât şi în urma unor activităţi de cercetare asidue desfăşurate de istorici.

Printre astfel de situri arheologice localizate pe raza judeţului Dolj le amintim pe cele de la Cioroiu Nou, înregistrat în Lista monumentelor istorice ca fiind triplu monument istoric (castru roman, aşezare daco-romană şi vilă rustică, posibilă vatră a capitalei Dacia Malvensis, Malva), perimetrul Centrului istoric al Craiovei (înregistrat în Lista monumentelor istorice cu codul nr. Dj-II-a-B-08068), situl de la Răcarii de Jos, ansamblu ce cuprinde castrul roman (cod nr. Dj-I-s-B-07912) şi aşezarea romană (cod LMI nr. Dj-I-s-B-07911) şi situl de la Desa.

Cercetarea siturilor respective (datând din perioada ocupaţiei romane, secolul II, Epoca romană, sit-ul de la Răcarii de Jos cuprinde obiective ce au fost cercetate sistematic, începând cu anul 1845) a avut rezultate edificatoare, în urma săpăturilor fiind descoperite vestigii importante în ceea ce priveşte continuitatea poporului român în spaţiul carpato - danubiano -pontic de la Nord de Dunăre.

Cu toate acestea, dificultăţile vieţii economico-sociale de zi cu zi şi-au pus amprenta şi asupra activităţilor de cercetare arheologică, întrucât finanţarea insuficientă a condus la apariţia unor situaţii ce pot afecta calitatea muncii respective şi degradarea obiectelor de patrimoniu.

O cauză ce poate părea banală, dar care prezintă o importanţă deosebită, este determinată de faptul că autorităţile locale nu au dispus de resursele necesare realizării spaţiului de protecţie şi inscripţionării siturilor arheologice sus amintite, în incinta cărora, anual, arheologi din cadrul Muzeului Oltenia Craiova efectuează săpături autorizate.

Astfel, lipsa unei astfel de protecţii a determinat ca în perimetrul sitului arheologic de la Desa, să nu fie posibilă, până în prezent, reabilitarea zonei de sud a monumentului (supusă eroziunii fluviului Dunărea), ca urmare a faptului că porţiunea de teren aparţine Direcţiei Silvice Dolj, iar reabilitarea acestei porţiuni necesită acceptul instituţiei menţionate.

De asemenea, ca urmare a acţiunii de cartografierie a unor situri/monumente istorice comasate în 50 de locaţii geografice din judeţul Dolj, au fost identificate 15 noi obiective din această categorie, cele mai importante fiind biserica ţărănească de la Bistreţ (flancată de 6 cruci masive din piatră, datând din perioada secolelor XVIII-XIX), necropola din localitatea Foişor (epoca bronzului), aşezările neolitice (situate în localităţile Lazu, Nedeea şi Terpeziţa) şi situl arheologic dispus în punctul Cerăt, de pe raza localităţii Răcarii de Sus (datat din perioada ocupaţiei romane a Olteniei, cuprinde valori materiale ale culturii Verbicioara şi epocii bronzului).

Însă aceste obiective nu sunt prinse într-un cadru legal de protecţie, conservare şi administrare a bunurilor de patrimoniu cultural naţional, aspect ce favorizează prospectarea lor neautorizată şi, implicit, conduce la distrugerea ori înstrăinarea unor artefacte cu valoare istorică.

© 2007 Revista Ramuri