Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Viorica Răduță

nu răspunzi

răspunsul ar fi prima ninsoare

pe care o porţi mereu ca pe negru

un negru de vânt

aşa mergi

cu prima ninsoare

celelalte sunt ploi şi se şterg

de aceea aştept

culorile stau în degete nu se desfac

se desface doar aşteptarea

de fapt calul galben

cel alergat de curând

în pântece

de la vântul cu care pui dimineaţa

un galben în degete

la distanţă de gând

calul galben din alergare

 

dacă e gând

e tot întunericul

pe care încerc să-l cuprind

numai că nu ajung deodată la zi şi la noapte

ziua e braţul stâng

moartea e celălalt

mă ţin între ele să nu mai

să nu te ajung

la un pas ziua mea nu mai vede în vis

întunericul face un trup să plec înapoi

mereu plec şi nu mai ajung

nici seară nici gând

între ele

 

mi-au dispărut mâinile

de aceea cred că sunt singur

şi nu mai pot mişca zborul de pe umeri

în schimb am degete la trei anotimpuri

al patrulea ar fi vântul

te întreb dacă aşa mă auzi

vântul face deodată cinci degete

mă acoperă cu şuieratul de tren

ştiu

nu răspunzi fiindcă degetele nu au mâini

să facă vântul

mereu pe umeri mereu cu dealul

de la brâu în sus altul

 

scriu

umbra păsării spală pietrele pe râu

spală tot mai departe

piatra nu vrea să mă privească

 

peisaj de pământ

trupurile merg deodată

fără copii

sunt femei în care bărbaţi încearcă sa-i salveze

la capăt

o fetiţă aleargă şi e nebună în faţa gloanţelor

tancul se uită la ea

 

când le-a fugit noaptea

femeile fac sexul bărbatului şi îl numesc

văzându-l mort au crezut că se înşeală

îl caută cu ochii când un şobolan le mănâncă pielea

femeile duc moartea cu ele

la fel şi copiii în viaţa asta unde aşteaptă o dimineaţă

st! st! în piatră se vorbea

poate vântul…

piatra era afară

de gând

era iarnă

 

nu se mişcă dimineaţa

ci vântul

care se sparge de ziuă

duce mâna la fereastră

şi ea se sparge de gând

şi el e din carne

un braţ desfăcut

moartea mea e înăuntru

are atâtea capete încât

ca să trăiesc trebuie să le tai unul după altul

unul după altul înseamnă a mă apropia de tine

voi spune cândva că sunt moartea

 

dacă începi ziua

şi stai în tine asta faci stai în tine

senin

ziua nu o simţi fiind ea curgătoare

cât o jumătate de zi toată ziua

îmi stă capul de pasăre pe umeri

pe gând

ziua se îngroapă în el

 

de aproape

timpul e omul meu

nu pot să-l ţin

drum de întoarcere

până când se trezeşte e om

cu zilele până la os

şi murim

murim mâine!

Nr. 10/2010
Ședințele USR

Atelierul național de poezie „Serile la Brădiceni“ - Ediția a XIV-a, 2010
de Olimpia Bratu

„Literatura modern㓠-ediția a II-a

Revista revistelor
de Gabriela Gheorghișor

Din Jurnal (1997)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (8)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
de Gabriel Chifu

Viena, dincolo de ea (2)
de Adrian Popescu

La ce bun revistele?
de Nicolae Prelipceanu

Despre măsura vieții
de Nichita Danilov

Portretele de cuvinte ale lui Andrei Ileni
de Dumitru Chioaru

Vieți (aproape) irosite
de Gabriel Coșoveanu

Un erou al timpului nostru
de Paul Aretzu

Nimic de negociat
de Gabriela Gheorghișor

Cerc și punct
de Bucur Demetrian

O poetică a scriiturii
de Ioan Lascu

Loisir creativ
de Daniela Firescu

Reflexul creator al trăirii
de Florea Miu

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Poeme
de Viorica Răduță

Poeme
de Gheorghe Izbășescu

Realitatea din jurul inimii
de Mircea Bârsilă

Poezii
de Cristian Belodan

Rugăciunea fără sfârșit
de Florin Caragiu

O carte esențială
de Luiza Barcan

Pelerinaje la porțile misterului
de Aurelian Titu Dumitrescu

uleioasă suferința
de A. A. Șișmanian

Arvo Pärt, Constantinopolul și muzica sacră
de Elena Dulgheru

W. S. Merwin, poet laureat al Statelor Unite ale Americii
de Mihai Posada

Interferențe culturale
de Constantin Lupeanu

O vară în aerul rece al istoriei
de Ștefan Vlăduțescu

Perseverență și cunoaștere
de Petre Ciobanu

O „lume“ în două decenii
de Petre Ciobanu

Profilul unui poet original
de Ovidiu Ghidirmic

Semnal editorial
de Florea Miu

Mallarmé. Politica sirenei (II)
de Jacques Ranciere

© 2007 Revista Ramuri