Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








O „lume“ în două decenii

        de Petre Ciobanu

Consecvent în ideea de a oferi o amplă frescă a unei societăţi aflate într-o prelungită democratură, Ion Floricel publică ediţia a II-a a romanului A fost o lume… (Ed. Ramuri, 2010, 458 pg.). „Carte esenţializată“, corolar al activităţii literare, volumul adună cu titlu de identitate primele romane, referenţiale de altfel: Ancheta s-a sfârşit în zori, Pământ însângerat, Iubirile care ucid, Castelul, Singuraticul şi Taina.

Acum romanele (experienţa de o viaţă a autorului) curgând unul din celălalt, ansambluri armonizându-se, oferă o altă ipostaziere, care reflectă unicitatea viziunii romancierului. Construcţie amplă, romanul desprinde fapte, evenimente, conflicte sociale, de-a lungul a aproape două decenii: „Era în vara anului 1988 – Se făcuse anul 2006“. În fapt însă, prin incursiunile în ambientalul copilăriei, „Ţinutul Teicanilor“ – devenit spaţiu de referinţă în literatur㠖 sondajul scriitorului glisează conturând etape de viaţă şi tulburătoare amintiri dintr-o altă lume mai puţin debusolată.

Discursul romanesc, prin decupajul spaţial şi alternarea de planuri bine conduse, proiectat pe mai multe paliere, devine polifonie surprinzând o diversitate de caractere, tipologii fracturate, aflate în relaţii conflictuale, profunde: sociale, politice, de dragoste, de călătorie etc. Pe de o parte, sunt înfăţişate conflicte dramatice din lumea satului, aflat, de acum, la o cotitură socială uneori ajungându-se la crimă. Dezvăluirea şi relevarea unor adevăruri crude despre setea de avere şi putere face parte din profesionalismul autorului.

Scriitorul urmăreşte, cu minuţiozitate psihologică în mişcare, dublura personajelor prin care decantează fenomenele vieţii pentru care întrebările şi confesiunile se constituie ca un scenariu nesfârşit. Ion Floricel creează personaje memorabile, unele de o mare curăţenie morală ca Paul Ulmeanu, Mihai Cojocaru (procurorul ce anchetează cele două crime), dr. Corneliu Botea, Marinaş Olaru.

Desigur, multe dintre evenimentele narate sunt o împletire între o realitate cognoscibilă şi ficţiune – dar prin experienţa prelungită de magistrat Ion Floricel are o imagine concretă a societăţii uneori viciate de grozave inegalităţi, a unei lumi cu tarele sale. Un palier important al romanului îl ocupă o ipostaziere a justiţiei unde nu totdeauna domnesc dreptatea, adevărul şi echitatea profesională. „Castelul“ (Parchetul), pentru care are reflecţii acide, este populat de carierişti asemenea lui Valerie Floroiu, Horia Diaconu, Gogu Coveianu. Este tipic cazul de trafic de influenţă practicat de către avocatul Bleahu – care însă va primi, pentru faptele sale, o pedeaps㠄divin㓠(?) chiar din partea fiului său Coco Bleahu (cel mai oneros personaj al romanului, capabil, din lăcomie, să vândă până şi covorul tatălui său).

Scenariu profesionalizat surprinzând percutant fragmente ale realităţii, romanul are o cursivă naturaleţe. Titlul romanului, A fost o lume… acoperă doar în parte valoarea ideatică a cărţii. A fost o lume, şi dacă da, s-a schimbat ceva (în mai bine)? Radiografie amănunţită a unor fenomene sociale, romanul e bazat pe contextul eveniment şi pe rafinarea unei societăţi alienate.

Volumul se încheie prin demolarea demagogiei unei guvernări care, bazată pe minciună, speculează, civic, buna credinţă a unui popor blazat, dezgustat până la „inconştienţ㠖 finalul e deosebit de actual: „Europarlamentarii «magnetizau» atragerea de sine, în timp de americanii trăgeau de silita tragere în tine“ Se recunoştea cameleonismul, schimbarea peste noapte a convingerilor, în funcţie de interese. Politicienii, gazetarii, scriitori şi chiar academicieni confirmau ciudata mentalitate, scribălăii (gazetarii), dornici de popularitate şi lacomi de bani, slujeau fără ruşine interese meschine, cultivând presa de scandal şi lovind în oameni cu intenţia de a-i compromite, de a abdica de la deontologia profesională. (…) Cea de-a patra putere în stat, alături de legislativ, executiv şi judecătoresc, acţiona după interese, fără pic de milă, iar împreună cu preşedinţia transformaseră viforul din 1989 în amăgiri şi libertăţi de acţiune, ce implicau în sine existenţa răului (…). Pentru marea masă de oameni, greutăţile şi nenorocirile se lăsau, fără să fie „pricepute“, cu schimbări incompatibile fericirii.“

Nr. 10/2010
Ședințele USR

Atelierul național de poezie „Serile la Brădiceni“ - Ediția a XIV-a, 2010
de Olimpia Bratu

„Literatura modern㓠-ediția a II-a

Revista revistelor
de Gabriela Gheorghișor

Din Jurnal (1997)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (8)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
de Gabriel Chifu

Viena, dincolo de ea (2)
de Adrian Popescu

La ce bun revistele?
de Nicolae Prelipceanu

Despre măsura vieții
de Nichita Danilov

Portretele de cuvinte ale lui Andrei Ileni
de Dumitru Chioaru

Vieți (aproape) irosite
de Gabriel Coșoveanu

Un erou al timpului nostru
de Paul Aretzu

Nimic de negociat
de Gabriela Gheorghișor

Cerc și punct
de Bucur Demetrian

O poetică a scriiturii
de Ioan Lascu

Loisir creativ
de Daniela Firescu

Reflexul creator al trăirii
de Florea Miu

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Poeme
de Viorica Răduță

Poeme
de Gheorghe Izbășescu

Realitatea din jurul inimii
de Mircea Bârsilă

Poezii
de Cristian Belodan

Rugăciunea fără sfârșit
de Florin Caragiu

O carte esențială
de Luiza Barcan

Pelerinaje la porțile misterului
de Aurelian Titu Dumitrescu

uleioasă suferința
de A. A. Șișmanian

Arvo Pärt, Constantinopolul și muzica sacră
de Elena Dulgheru

W. S. Merwin, poet laureat al Statelor Unite ale Americii
de Mihai Posada

Interferențe culturale
de Constantin Lupeanu

O vară în aerul rece al istoriei
de Ștefan Vlăduțescu

Perseverență și cunoaștere
de Petre Ciobanu

O „lume“ în două decenii
de Petre Ciobanu

Profilul unui poet original
de Ovidiu Ghidirmic

Semnal editorial
de Florea Miu

Mallarmé. Politica sirenei (II)
de Jacques Ranciere

© 2007 Revista Ramuri