| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziide Gheorghe GrigurcuDin lucarnă Sub unghiul acoperişului apostrofînd norul boem ce-ţi trece prin inimă golul ce trece prin nor daimonul ce trece prin gol jumulit de pene cu vultureasca lui piele ca de curcan în timp ce la parter sfîrîie blînd solarele tigăi din ajunul Crăciunului. Perspectivă O stea fulguie mărunt de sîmbătă spre duminică o stea selectă prin relaxarea zăbrelei de fier un fuior ca şi cum am fi putut privi ca şi cum privind am fi putut deveni. Orice oricît Orice oricît aş spune asta e Poezia asta e Poezia urcată-n castan rotindu-se asemenea coroanei lui coroana lui rotindu-se asemenea Soarelui din care-atîrnă franjuri de vegetaţie ca dintr-o faţă de masă bătrînească orice oricît aş spune asta e Poezia ca o floare de gura leului căscată la poalele castanului gata a sfîşia priveliştea a o devora liniştit în timp ce razele primelor stele se-nfig cu sîrguinţă-n textura gazonului cum a unui covor uzat pus la uscat. Pe fereastră privind Pe fereastră privind calm ochii mari ai crivăţului bătrîna slujnică maghiară a plecat fără să-nchidă ziua cum o uşă (a rămas o supărătoare interstiţie între miercuri şi joi) singurătatea e stînjenită cum o mobilă veche de propriul său luciu împrospătat. O puşcă Îngropată la temelia casei o puşcă aidoma unui mort protector ţeava ei de os omenesc limba ei roşie de foc omenesc aidoma unei inimi glontele-i mort. Peştii cîntă Peştii cîntă peştii peste care trece arcuşul rîului peştii cîntă peştii a căror proverbială tăcere se satură de sine. Răgazul Răgazul împunge aerul cum un deget aburul moale aplaudă geamul deschis la picioarele patului încălţările încreţite de griji micul buchet de mimoze în vasul cu apă ca o melodie tărăgănată la casetofon tu eşti tu cel cu care se joacă visul. Atelier Vesele hîrtiile acestea răvăşite cu o poezie în doze homeopatice în care evadezi ca-ntr-un local nopţi tatuîndu-ţi pielea pe dinăuntru un trabuc la fel de resemnat cum dragostea un crepuscul în care-ţi vîri distrat creioanele ca-ntr-un sertar. Umană Oamenii care traversează strada intră în magazine îşi dau mîna zîmbesc se evită sunt oameni vii oamenii care vorbesc care scriu sunt morţi. Magie Cu o nespusă trudă a izbutit să elimine zgomotul şi furia din mare prefăcînd-o într-o busolă.
O ploaie de vin O ploaie de vin şi ţărîna-nsetată de candoarea emoţiei o ploaie de vin şi pajiştea încă plină de-o teamă trufaşă o ploaie de vin şi la marginea miriştii un om cu-o cravată din propriul său sînge. Prozodie Nici o imagine nu e îndeajuns de concretă să stingă-năuntrul ei licăritorul vid cum o candelă. Doar în încăpere Doar în încăpere doar în locuinţa ta strîmtă ceea ce nu cunoşti: peretele fraged ca o piele de copil o pată de lumină înfulecă totul un singur deget descîntă trupul întreg apoi bate-n toba răguşită a spaţiului şi nimeni nu intră nimeni nu iese amînarea se sufocă pe sine instantaneu devine uitare pe tavan un nor de lapte viaţa adie spre uşa de hîrtie. Şi cîte locuri Şi cîte locuri în Tîrg mărunte precise cum adrese îndelung exersate poţi trage-n ele ca-n ţinte ca-ntr-un film de duzină le poţi cheltui cîştiga amîna le poţi pierde definitiv doar plimbîndu-te îngîndurat către seară. De unde vine Poezia? De unde vine Poezia de bună seamă din cap din cuvinte dar uneori de-acolo de unde nu sunt cuvinte de unde nu e nici măcar cap. Cine pe unde Cine pe unde de unde trece petrece cu miedul Amarului Tîrg cine pe unde de cine se-ascunde în miedul Amarului Tîrg un venetic precum subsemnatul înnecîndu-se-n ceaşca de mied ca o gîză. Lied Minore zgomote grimase ale mîinii ale piciorului aluzii şi gesturi fără noimă la capătul lui februar trupească moină. Lumina Nu e totul pierdut. Lumina desenează două femei pe balcon un copil o umbrelă deschisă un cîine cu urechile mari şi-apoi intră-n casă coboară neauzită pe scări iese pe uşă şi-o vezi din nou afară ţipînd tăcută asemenea unei rufe ude. |