Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezii

        de Gheorghe Grigurcu

Din lucarnă

Sub unghiul acoperişului apostrofînd

norul boem ce-ţi trece prin inimă

golul ce trece prin nor

daimonul ce trece prin gol

jumulit de pene cu vultureasca lui piele

ca de curcan

în timp ce la parter sfîrîie blînd

solarele tigăi din ajunul Crăciunului.

Perspectivă

O stea fulguie mărunt

de sîmbătă spre duminică

o stea selectă

prin relaxarea zăbrelei de fier

un fuior ca şi cum

am fi putut privi

ca şi cum privind

am fi putut deveni.

Orice oricît

Orice oricît aş spune asta e Poezia

asta e Poezia urcată-n castan

rotindu-se asemenea coroanei lui

coroana lui rotindu-se asemenea Soarelui

din care-atîrnă franjuri de vegetaţie

ca dintr-o faţă de masă bătrînească

orice oricît aş spune

asta e Poezia ca o floare de gura leului

căscată la poalele castanului

gata a sfîşia priveliştea a o devora liniştit

în timp ce razele primelor stele se-nfig

cu sîrguinţă-n textura gazonului

cum a unui covor uzat pus la uscat.

Pe fereastră privind

Pe fereastră privind calm ochii mari ai crivăţului

bătrîna slujnică maghiară a plecat

fără să-nchidă ziua cum o uşă

(a rămas o supărătoare interstiţie între miercuri şi joi)

singurătatea e stînjenită cum o mobilă veche

de propriul său luciu împrospătat.

O puşcă

Îngropată la temelia casei o puşcă

aidoma unui mort protector

ţeava ei de os omenesc

limba ei roşie de foc omenesc

aidoma unei inimi

glontele-i mort.

Peştii cîntă

Peştii cîntă

peştii peste care trece

arcuşul rîului

peştii cîntă

peştii a căror

proverbială tăcere

se satură de sine.

Răgazul

Răgazul împunge aerul cum un deget

aburul moale aplaudă geamul deschis

la picioarele patului încălţările încreţite de griji

micul buchet de mimoze în vasul cu apă

ca o melodie tărăgănată la casetofon

tu eşti tu cel cu care se joacă visul.

Atelier

Vesele hîrtiile acestea răvăşite

cu o poezie în doze homeopatice

în care evadezi ca-ntr-un local

nopţi tatuîndu-ţi pielea pe dinăuntru

un trabuc la fel de resemnat cum dragostea

un crepuscul în care-ţi vîri distrat creioanele

ca-ntr-un sertar.

Umană

Oamenii care traversează strada intră în magazine

îşi dau mîna zîmbesc se evită sunt oameni vii

oamenii care vorbesc care scriu sunt morţi.

Magie

Cu o nespusă trudă

a izbutit să elimine

zgomotul şi furia

din mare

prefăcînd-o într-o busolă.

 

O ploaie de vin

O ploaie de vin şi ţărîna-nsetată

de candoarea emoţiei

o ploaie de vin şi pajiştea încă plină

de-o teamă trufaşă

o ploaie de vin şi la marginea miriştii

un om cu-o cravată din propriul său sînge.

Prozodie

Nici o imagine nu e

îndeajuns de concretă

să stingă-năuntrul ei

licăritorul vid

cum o candelă.

Doar în încăpere

Doar în încăpere doar în locuinţa ta strîmtă

ceea ce nu cunoşti: peretele fraged ca o piele de copil

o pată de lumină înfulecă totul

un singur deget descîntă trupul întreg

apoi bate-n toba răguşită a spaţiului

şi nimeni nu intră nimeni nu iese

amînarea se sufocă pe sine

instantaneu devine uitare

pe tavan un nor de lapte

viaţa adie spre uşa de hîrtie.

Şi cîte locuri

Şi cîte locuri în Tîrg mărunte precise

cum adrese îndelung exersate

poţi trage-n ele ca-n ţinte

ca-ntr-un film de duzină

le poţi cheltui cîştiga amîna

le poţi pierde definitiv

doar plimbîndu-te îngîndurat către seară.

De unde vine Poezia?

De unde vine Poezia

de bună seamă din cap

din cuvinte

dar uneori de-acolo

de unde nu sunt cuvinte

de unde nu e

nici măcar cap.

Cine pe unde

Cine pe unde

de unde trece

petrece

cu miedul Amarului Tîrg

cine pe unde

de cine se-ascunde

în miedul Amarului Tîrg

un venetic precum

subsemnatul înnecîndu-se-n

ceaşca de mied

ca o gîză.

Lied

Minore zgomote

grimase ale mîinii

ale piciorului aluzii

şi gesturi fără noimă

la capătul lui februar

trupească moină.

Lumina

Nu e totul pierdut. Lumina

desenează două femei pe balcon

un copil o umbrelă deschisă

un cîine cu urechile mari

şi-apoi intră-n casă coboară

neauzită pe scări

iese pe uşă şi-o vezi din nou

afară ţipînd tăcută

asemenea unei rufe ude.

© 2007 Revista Ramuri