Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Nichita Danilov

Chipuri

Chipurile charismatice ale trecătorilor

(un’, doi, trei ş.a.m.d.)

urcate şi coborîte

unul cîte unul şi apoi

două cîte două

şi, în fine, toate laolaltă

cu ajutorul unor scripeţi

pe terasa blocului şi înapoi pe trotuar

(se folosesc plase de prins

fluturi, sacoşe obişnuite, dar şi năvoade sau crîsnice,

în care atîrnă ierburi, scoci, melci,

moluşte sau alte animale marine)…

Da, pe terasa blocului turn

unde déjŕ au fost aduşi paşii,

astfel că se aude o leorpăială,

un clipocit continuu (lip-lip-lip şi

lipa-lipa-lipa, ţur-ţur-ţur ş.a.m.d.):

unicul scop al acestei mişcări perpetue

fiind mişcarea însăşi,

mişcarea în sine

care dă naştere la nemişcare.

…Abandonate pe trotuar

sau chiar în mijlocul străzii

stau trupurile drepte ca nişte lumînări

deposedate de chipuri şi măşti,

încearcă să-şi acopere cu mîinile

locul unde s-a aflat cîndva, nu de mult, faţă

dar dau mereu peste gol

dau peste un vîrtej

care îi absoarbe încet înlăuntru

astfel încît din fiecare trecător

rămîne doar o pată,

străjuită de mucuri de ţigară

sau de alte lucruri mărunte

(o brăţară, un ceas, o legătură de chei,

uneori nişte tocuri, o poşetă,

un ruj, o oglinjoară sau un portofel burduşit cu bancnote),

Un lichid galben, amestecat cu ceva verde

se prelinge peste pantofi

pierzîndu-se odată cu amurgul în piesajul noptatic,

cînd chipurile trase pe sfori

sînt coborîte iarăşi şi iarăşi pe scripeţi

înghesuite în vitrine sau pe galantar

în magazinul aflat la parter.

…Buzele dorm, pleoapele clipesc alene,

capetele mişcă uşor din urechi

încercînd să asculte muzica sferelor,

după care se pleoşteşc

scurgîndu-se încet de pe umeri pe duşumea şi apoi,

pe sub uşă, pe trotuarul luminat de paşi umezi…

 

Lumină

Din umbrele pe care

le calc ziua în picioare

se ridică noaptea

o cruce de lumină....

 

Dialog egumenic

Preabunul frate Feofan

l-a întrebat pe bunul frate Daniel:

Cîte picături de apă şi cîte de vin

trebuie să bea în chilia lui

ca să nu i se usuce sufletul?

Cît bea o pasăre,

dacă vrea să fie ca pasărea

sau să bea ca peştele,

dacă vrea să fie ca peştele”,

i-a răspuns acela,

„Cum ai vrea să tac ca peştele,

odată ce apa nu leagă, ci dezlegă limbile?…”

„Tu să guşti atît ca să devii

pe jumătate mut.”

„De ce pe jumătate

şi nu pe de-a-ntregul?”

„Pe de-antregul nu,

fiindcă tot ce-i nerostit

se întoarce înzecit şi însutit împotriva ta

şi te va acoperi de păcate,

pe cînd tot ce-i rostit pe jumătate,

în golul din sufletul tău

îşi va găsi alinarea…

Dacă vrei să fii ca pasărea,

călăuzeşte-te după ea,

iar dacă vrei să alegi calea muţeniei,

nu vorbi decît noaptea

cu pietrele, dar cu măsură”, i-a spus acela şi a adăugat:

„Dacă vrei să te mîntuieşti,

porunca de care trebuie

să asculţi e aceasta:

„Fugi cît mai departe de oameni,

îndepărtează-te de ei şi de tine însuţi

ascunde-te în pustiul din tine,

în locul cel mai arid…”

 

Cîte suflete

Cîte suflete calpe

încap în buzunarele (mereu sparte)

ale vîntului?

Seara colind pe străzi,

Căzut pradă unor

nelinişti

înşelătoare.

În loc de vitrine şi ziduri

văd poşete, tocuri,

sutiene, rujuri şi sîni

şi mîini aruncînd

zaruri printre picioare...

Îmi întind tremurînd

palma la fiecare colţ

şi aştept numărînd

clipele, numărînd orele,

să-mi cadă în palmă...

Cîte suflete calpe

încap în buzunarele mereu sparte ale vîntului?

(unul, niciunul,

o mulţime?)

Luna trece razant

peste capete rase ale mulţimii de suflete,

culege monedele calpe

de pe străzi

şi le îndeasă în propriile-i buzunare...

Deasupra oraşului,

noaptea îşi înalţă

ciutura palmelor goale –

se văd umflîndu-se venele albăstrii şi

vinete –

presărînd cenuşă

peste chipurile livide ale trecătorilor.

Amin, amin zic vouă,

nu fiţi îngrijoraţi pentru ziua ce trece

nici pentru cea care vine,

căci fiecare zi îşi are socoteala ei...

 

© 2007 Revista Ramuri