Poeme
de Gabriela Gheorghişor
Patimi
Scârnavă, pământie,
Cu bube supurând ca un burduf
crestat
şi putrezită-n cuie ruginite -
cârtiţe-spin ,
Maria Magdalena mi-a zâmbit
fecioară.
Isus plângea-n genunchi
în faţa ei.
Invocaţie
Ard piramidele, rugile
şi glasul femeii-profet
se varsă în noapte, în cer,
unde te-ai ascuns, Akhenaton?
Mă-ncercuiesc şerpii,
mă-ngroapă nisipul şi vântul,
se clatină valea, coroana
şi morţii se ceartă,
de tâmple mă strânge păcatul,
credinţa, de ce m-ai părăsit,
fratele meu, zeul meu?
Cad pietrele, cuvintele,
m-aleargă strămoşii în flăcări,
în urlet, lunatici şi goi,
se crapă şi tronul, pământul,
mi-e sete şi moarte,
unde eşti, Akhenaton?
Dor
În fiecare zi mănânc pământ
să crească viu în trupul ei
ţărmul.
În fiecare seară mătur praful
de pe oglinda Penelopei,
cu părul meu.
Aştept.
Ea îşi tocmeşte lăutari
şi rochie albastră
de mireasă.
|
|
