| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
|
Daniel MUREȘAN Mâinile vor fi flăcări La ce ar putea duce perseverența noastră? Desigur la construcții în trepte, la potrivirea rectilinie a cercurilor pe o axă verticală. Deasupra cercurilor, la un moment dat, se vor găsi față în față chipurile noastre ce se vor privi ori vor sta acolo să simtă de vin raze noi spre cercurile tot mai secate. Le este locul destinat, presărat cu perseverență, cu dăruire. Ele arată celor ce vor să priceapă înălțarea, stăruința și dorința de iubire, Să nu pierdem vremea. Dacă dragostea, cu toată truda dată de neoboseala încercării, nu iscă așteptarea, clipa-i poate fi pândită la ivirea întârziată O chezășie a dragostei, a îndreptățitelor noastre așteptări vine dinspre bolta cerească ce altfel n-ar avea nici un motiv să se întindă fără mărginire Vine să roage dreptul la iubire și sacrificiile ce s-au întins N-au avut raze. Iubește, dacă poți, cu poarta deschisă. Mai presus de ură, dezbinare Stau mâinile ce se strâng, mâinile vor fi flăcări ce nu se vor mai stinge. Efemer sau etern Înfățișarea cu urechi, bărbie, ochi, frunte și nas a noastră - desigur n-a mai fost închisă și încercată de o linie atât de ciudată. Și totuși pare a fi efemeră fiindcă liniile sunt mai mult ori mai puțin închipuite ca să ne imite chipul, apoi ele nu au veracitate, ci doar verosimilitate. Și chiar dacă ar cuprinde pentru totdeauna toate, modelul luat pentru înfățișare va dispare, iar pentru exacta fotografiere cine va inventa un ecran atât de mare pentru toți și toate Focul ce topește gheața și se înalță deasupra faptelor lumești, a spiralelor vieții, ne pare pasager Gheața, oricât stă și oricât vine în spațiul nostru, este vremelnică - în timp cu bucuria și disperarea ce o însoțesc Sunt eterne cercurile și pătratele, nesfârșitele rotunjimi și construcții dreptunghiulare, liniile cu posibilitățile lor nelimitate de a închide cuprinsuri și deschide vieți. Sunt veșnice deoarece ele întotdeauna vor semăna lucrurilor lumilor ce se vor naște și se vor stinge Neclintit rămâne și gândul că prin aceste liniare schițe se va vorbi și despre conținuturi. Sâmburele permanenței îl au, îl vor avea și aparițiile trecătoare, sacrificiile, lupta binelui cu răul, tradițiile dacă și, până când vom exista, veți exista. Ochii care ne privesc, oglinda lor, focul și gheața și zgârie-norii au în ele sămânța permanenței - atâta timp cât credem în noi și ne numim stăpânii lumii . |