| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Ion HirghidușCuvintele din cafea Din cafea se-nalţă cuvintele puse cap la cap în luna aceasta grădina doarme în sine şi noi o veghem să devină viers al primăverii stare de graţie e zahărul ce se aşază în zaţ pentru ca noi să visăm cum se-ntâlnesc lunile cum se despart zilele şi de ce nopţile sunt refluxul pierdut în priviri a venit muza sub forma unei pisici prelingându-se spre planeta roşie numai ea ştie că ceea ce visăm noi este felul de a fi zei ne facem veacul aici în cafeneaua piticilor pe somnambule mese colţ în colţ cu poezia de dragoste avem tutun pe degete pe buze prin buzunare căutăm mărunţiş pentru copiii orfani ne oferim de pomană viaţa pentru a nu se stinge în felinare acum ne doare o stea înfiptă în umăr puterea ei răscoleşte cupole şi nuduri păsările şi ierburile îşi caută seminţele sub zăpezi şi noi le privim pe Via Appia sunt negre cuvintele-n cafea eu te păstrez pentru mine mai trag un fum şi mă duc să sting felinarele acelea Un gând dincolo de abis Nu mai poţi să mergi cu trenul e prea mare înghesuiala dintre şine când hoiturile râd dincolo de bariere stau în picioare şi te privesc uimit cum îţi ruginesc mâinile cum îţi cad hainele în dizgraţie nu te strânge nimeni în braţe şi eşti de prisos pământul se roteşte fără tine prin rochia ta se văd stelele calcinate e pusă în balanţă aroma nopţii din busolă a mai rămas misterul păsărilor negrele guri ale hăitaşilor tot mai îndepărtat sunetul de corn speranţa hăituită de magnetismul iubirii avem în noi drumurile cu pecetea ploilor ne pierdem în lanuri şi ne ajung pretutindeni barbarele cântece se strevăd tăcerile prăbuşite în inima galaxiei eşti gândul meu care scrie pe frunze prin orbitele fragile prin urcioarele de lut solitar este gândul care te înalţă dincolo de abis pentru a te reda pentru a mă reda |