| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Mihai Stănescu între trecut și prezentCătălin DAVIDESCUPentru cei trecuți de prima, a doua... tinerețe, Mihai Stănescu reprezintă mai mult decât un „caricaturist“. El a rămas în memoria colectivă a generațiilor prerevoluționare ca un reper al opoziției, așa cum și câtă a fost ea în perioada ceaușistă. Expozițiile și albumele sale de desen caricatural erau cumpărate pe sub mână, mai ceva decât biletele la un film indian, erau fotocopiate, povestite și bineînțeles îndelung comentate. Ele deveniseră atunci un bun colectiv, a cărui apariție era așteptată cu sufletul la gură. Așa a fost atunci. Acum, când existența noastră post... a devenit din gri, atât de colorată (neinclunzând aici rozul), lucrările sale nu mai au același impact social. O fi de bine..., o fi de rău...?! Într-o mărturisire „tete a tete“, artistul crede că ar fi destul de rău, motiv pentru care este ușor angoasat și, așa cum nu îi este firea, melancolic. Nu sunt de acord cu el. Nici un artist adevărat nu are și nici nu trebuie să aibă notorietatea unui V.I.P., poate excepție a făcut Picasso, în timpul vieții. Încerc de aceea să-i explic că nu are nici un motiv de nemulțumire. Lucrările sale de atunci vor rămâne ca una dintre cele mai corozive și sincere documente ale sentimentelor și spiritului nostru față de „epoca de aur“. Iar în ceea ce privește perioada de după... el, nu este cu siguranță „istoric“ deoarece lucrările sale, la fel de încărcate de substanță, continuă radiografia Isarlâkului nostru cel de toate zilele, „liber și democrat“, doar că impactul social nu mai este atât de larg. Câștigul este în profunzime și în calitatea celor care îl receptează. Ultimul său album - Am intrat... în Europa - demonstrează ceea ce am afirmat: același spirit viu, aceeași poftă de a ne privi și reda așa cum suntem noi acum, adică europeni, și chiar mai mult decât atât, căci Mihai Stănescu evoluează acum și spre o nouă dimensiune. Expresia acesteia este expoziția de fotografii pe care a vernisat-o recent la Galeriile Arta din Craiova. Ea prezintă o serie de imagini făcute de artist fiicei sale, Daiana, de-a lungul a 23 de ani în aceeași rochie și aproape în același loc. Avem aici mărturisirea unui creator care își găsește îndelung parcursul atent la avatarurile artei contemporane dar și la modul în care își prezintă imaginea. Dacă ar fi doar această expoziție de fotografie și tot aș avea satisfacție că în mica noastră discuție de-o seară tot eu am avut dreptate: Mihai Stănescu nu este doar un reper, el este în continuare un creator plin de substanță, cu evoluții surprinzătoare, întotdeauna de calitate, ce-i drept într-o epocă marginală din punct de vedere artistic. |