Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Prin Salonul Municipal de Artă Plastică (Craiova, 2011)

        de Florin Rogneanu

Pentru mulţi iubitori de artă, saloanele anuale ale artiştilor par a fi un gen de manifestare artistică de tip tradiţional, ce nu se mai potriveşte cu gustul dinamic al zilelor noastre, însă saloanele plasticienilor craioveni se bucură în continuare de o mare afluenţă de public, sunt gustate din plin şi trezesc în continuare un interes deosebit. Fără a avea o formulă anume în constituirea şi prezentarea expoziţiei, Salonul Filialei Craiova a UAP din România a întrunit, lucru mai puţin obişnuit, şi sufragiile artiştilor. Chiar dacă a dispus de un spaţiu restrâns, cel al Galeriei „Arta”, salonul s-a dovedit a fi o expoziţie bine închegată în ciuda modalităţilor extrem de diferite de expresie plastică. Încercarea artiştilor de a ne propune diferite forme de cunoaştere, prin intermediul revelării artistice, ne-a făcut să recunoaştem proiecţii ale reuşitelor generaţiilor ’70 şi ’80, să identificăm valorificarea experimentelor ce ţin de perioada postmodernă, pe care să le raportăm la alte experienţe artistice mai vechi ce ţin de un postimpresionism întârziat, specific artei româneşti interbelice, dar şi de exprimări de factură expresionistă. Iată, aşadar, un registru extrem de amplu şi de divers în care se mişcă artiştii contemporani, asta însemnând că ei nu şi-au pierdut acel exerciţiu permanent al căutării care dă vioiciune spiritului, stimulează creativitatea şi lasă loc liber reordonării unor demersuri artistice şi reîmprospătării memoriei culturale. Acest gen de cunoaştere, dincolo de sentimente, prin introspecţie este deosebit de incitant pentru privitor şi conduce la o emancipare a spiritului acestuia şi la o abordare fără prejudecăţi a artei contemporane.

Fiecare lucrare de artă este asemenea unui câmp morfogenetic care ne transmite extensii emoţionale, mişcare, logică, plăcere formală. Este un joc în care apare angrenată vanitatea artistului, adică a aceluia care creează un strop de univers ce nu a existat ca atare până la el. Astfel, el devine purtător al firii lui Dumnezeu.

De ce ne atrag saloanele? Pentru că ele ne propun un parcurs vizual şi mental incitant, asemenea unui labirint în care ne putem juca cu linii, forme, culori şi volume, pentru că aici putem să confabulăm pe sugestiile oferite de artişti şi putem să ne creăm un univers propriu în care ne simţim confortabil. Cum fiecare artist are o singur㠄înfăţişare la ramp㔠şi un timp scurt de a-şi „spune monologul”, spectacolul este ca o privire printr-un caleidoscop pe care-l putem răsuci ori de câte ori simţim nevoia.

Cât de departe sunt saloanele artistice ale plasticienilor contemporani faţă de primele încercări făcute de Theodor Aman pe la 1864, saloane ale „artiştilor în viaţ㔠la care vizitatorii plăteau „1 sfanţi”, dar se acorda o „medalia de onore de valore de 150 de galbeni” şi alte medalii „de valore de galbeni 100, 50 şi 25”!

Nr. 03/2011
Comunicat privind Şedinţa Comitetului Director al USR

Festivalul literar „Eusebiu Camilar – Magda Isanos“

Marin Sorescu – 75 de ani de la naştere
de Gabriela Gheorghişor

Revista revistelor

Din Jurnal (2004)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (11)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
de Gabriel Chifu

Visata unitate
de Adrian Popescu

Rezistenţă şi legitimitate
de Nicolae Prelipceanu

Corectorii
de Nichita Danilov

Întoarcerea poetului risipitor
de Dumitru Chioaru

Elegia luminii
de Paul Aretzu

Poezia ca leprozerie
de Gabriela Gheorghişor

Cercul de aur al rostirii
de Florea Miu

„Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate
de Ştefan Vlăduţescu

Singur printre poeţi
de Daniela Firescu

Individualitate şi romantism la Noica
de Cornelia-Adriana Simescu

Fotografia pe litere
de Ioan Lascu

Omagiu celor învinşi sau despre cum istoria cea autentică o fac învinşii
de Varujan Vosganian

Poeme
de Mircea Bârsilă

Postumitatea lui Ion D. Sîrbu
de Nicolae Oprea

La sfârşitul unui interminabil serial…
de Alexandru George

Poeme
de Monica Patriche

„Toată rădăcina teatrului absurd pe care l-a vrut și l-a creat Eugen Ionescu nu e o găselniță de ultimă oră, pentru că făcea parte din ființa lui, era ceva organic şi autentic”
de Mihai Şora

Avangardistul perpetuu (3)
de Octavian Soviany

Trădarea lui Tradem
de Constantin M. Popa

Horicuţă, horincuţă...
de Florica Bud

Prin Salonul Municipal de Artă Plastică (Craiova, 2011)
de Florin Rogneanu

Poeme
de Eugenia Ţarălungă

Readucând tot acasă
de Nicola Lagioia

© 2007 Revista Ramuri