Ce stã în centrul atenþiei noastre?

Cadre lungi, insistente, nãucitoare pentru bruma noastrã de inteligenþã ni-i prezintã pe Irinel ºi pe Monica (nu port eu vina cacofoniei...) Columbeanu în cele mai stupide situaþii cotidiene, purtând cele mai stupide dialoguri cu putinþã. Exasperat, treci pe un alt canal ºi acolo dai de Silviu Prigoanã ºi Adriana Bahmuþeanu, etalându-ºi, la rândul lor, intimitatea conjugalã cu o naturaleþe a impudorii ºi ea deconcertantã, ºi ea de neînþeles, ºi ea sfidãtoare pentru raþiunea noastrã. Mai faci o încercare, apeºi pe butonul telecomenzii ºi nimereºti peste Gigi Becali, Miticã Dragomir ori  Cristi Borcea de la Dinamo, ale cãror replici pe un subiect sau altul sunt sorbite de televiziuni ca un izvor de nesfârºitã înþelepciune ºi autoritate, încât aceºtia, straniu, joacã actualmente rolul de Socrate ºi de Dalai Lama la un loc.

Dacã þineam seama de constatarea banalã  Nu exiºti dacã nu te vezi la televizor!, atunci noi, ceilalþi, nu existãm, suntem o lume fãrã identitate, fãrã relief, o lume de umbre, iar ei sunt modelele noastre, personajele noastre principale ºi, de ce nu?, eroii vremii noastre (o vreme de mutanþi, schizofrenicã, incapabilã sã-ºi mai recunoascã valorile autentice ºi incapabilã sã le aºeze în centrul atenþiei?!...).

Îþi spui „Televiziunile sunt vinovate pentru aceastã situaþie de coºmar, în care senzaþionalul de doi bani ºi perifericul au ajuns sã ocupe în universul nostru locul central.” Ceea ce este adevãrat. Cu o precizare însã. Televiziunile respective sunt posturi private, care nu ascultã de un proiect naþional coerent în zona educaþionalã, culturalã, ci ascultã de legea liberei concurenþe, a ratingului ºi a profitului. Drept care vina se mutã din contul lor în contul televiziunii publice! Aceasta are menirea sã slujeascã interesul naþional, sã propunã acel set de valori în stare sã asigure un profil intelectual rezonabil pentru acest popor. ªi dacã n-o face, dacã nu se diferenþiazã de posturile de televiziune comerciale, atunci vina televiziunii publice este înzecitã ºi greu de iertat. Opinia noastrã, verificatã în varii împrejurãri, este cã televiziunea publicã e departe de a-ºi îndeplini misiunea. Cel puþin în domeniul culturii scrise. Cel mai recent ºi edificator exemplu îl constituie Festivalul „Zile ºi nopþi de literaturã”, organizat de Uniunea Scriitorilor ºi desfãºurat de curând la Neptun. Prin sonoritatea numelor prezente acolo, prin consistenþa dezbaterilor din cadrul celor trei sesiuni de colocviu, prin calitatea recitalurilor de poezie, festivalul avea toate datele unui marcant eveniment cultural, definitoriu pentru actualul potenþial cultural românesc. Aº putea sã înºir aici cu uºurinþã douãzeci sau treizeci de nume strãlucite de scriitori ºi intelectuali strãini ori români care ar fi meritat, fiecare în parte, transmisii în direct, în total ore ºi ore de emisie. În loc de aceasta, în loc de spaþii binecuvenite în principalul jurnal de actualitãþi de pe TVR 1, acest eveniment a fost mototolit, a fost strivit, a fost fãcut praf de postul public de televiziune în cenuºii „corespondenþe prin telefon”(!) înghesuite în buletinul de ºtiri de pe TVR Cultural, ca orice manifestare vag-culturalã judeþeanã, însãilatã de diletanþi entuziaºti. Se ºtie cã nu eºti aºa cum eºti, ci aºa cum eºti descris: aºa încât, prin aceastã atitudine a televiziunii publice, s-a produs o contorsionare, o uriaºã deformare minimalizatoare a evenimentului. Ceea ce e absolut inacceptabil. Uniunea Scriitorilor a întreprins nenumãrate demersuri pentru a impune prezenþa pe canalul TVR 1 a scriitorilor români contemporani (credem cu obstinaþie cã astãzi, la noi, existã, în toate generaþiile, extraordinari scriitori care trebuie propuºi atenþiei publice!). Din pãcate, toate aceste repetate eforturi s-au dovedit zadarnice. Ceea ce iarãºi este inacceptabil ºi este dezolant. Nu ºtiu cum, nu ºtiu prin ce mijloace, prin ce cuvinte de mânie sau prin ce cuvinte mângâietoare se pot schimba lucrurile, pot fi convinºi responsabilii din televiziunea publicã sã-ºi facã datoria. În fond, sã-ºi ducã la capãt, cu corectitudine, treaba pentru care sunt plãtiþi.