| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziide Ion Mariaputeam să fim puteam să ardem amândoi ca două candele în aceeaşi balanţă sau în cuptor eu să fiu combustibilul şi tu oxigenul am fi putut fi cărămizile din zidul catedralei ori culorile din pânzele lui van gogh am fi putut să fim eu marea şi tu valul ori vântul alergat de soare pădure aş fi fost iar tu zăpada mea lumina şi oglinda am fi putut fi orice dacă am fi fost vreodată împreună sufletele noastre s-au cunoscut înainte de marele big-bang al universului şi tot de atunci se tot aleargă prin transparenţa lumii ne vedem ca print-un geam ce ne ţine despărţiţi cu toate că suntem infinit de aproape rana cred că îngerii m-au uitat o fi o greşală de contabilitate îi înţeleg e prea greu să te lupţi cu diavolul şi să ai în acelaşi timp grijă de om ce poate fi aşa de imprevizibil poate calculatoarele lor s-au defectat norii sunt atât de fragili şi îngerii calculează la abacul stropilor de ploaie cred că îngerii m-au uitat merg prin oraş cu o mare rană în piept în rouă a crescut un întreg oraş locuitorii lui microscopici au îngeri păzitori ori sunt uitaţi aşa cum sunt şi eu? nici nu ştiu de ce sunt atât de singur când plouă o parte din mine e în fiecare strop de ploaie la anul când veţi mânca pâine îmi veţi simţi gustul îmbrăcat în idei îmbrăcat doar cu idei trec prin oraş pe lângă câinele ce vrea mereu să mă muşte deşi îi sunt prieten aşa e poetul cum dă colţul străzii cum întâlneşte un critic ştie el mai bine cum se scrie poezia deşi tu în noaptea când ai scris ai murit şi ai înviat de mai multe ori sufletul tău a fost în piatra pe care Iisus a luat-o în mână să le arate celor ce voiau să lovească femeia că nu este aşa uşor îmbrăcat doar cu idei am fost în colibe şi plate am umblat pe ape şi prin cer am tot căutat un om şi vechile iubiri noaptea când mi-a fost frig m-am învelit cu cerul înstelat ziua când mi-a fost prea cald am oftat şi mi-a fost mai bine am învăţat lecţia de umilinţă şi măreţie acum nici ideile nu mă mai pot îmbrăca sunt gol ca Adam caut un măr noi suntem afectaţi avem agende mici în care scriem numerele de telefon ale îngerilor îi sunăm şi ei nu ne răspund suntem fericiţi chiar dacă ghilotina a prins aripi şi zboară prin destinul nostru când plecăm lăsăm casele deschise vin unii şi ne fură amintirile îi blagoslovim le dăm povara turnăm plumb în penele de vultur noaptea se aude un zumzet nu putem dormi diavolii se agită în stupul lor pe la fereastră luna joacă şotron cu stelele şi noi suntem copii numai că ne-am luat din grabă un corp mult prea mare îl fluturăm ca pe un steag de piraţi
|