| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Nicolae FiruleasaJaju Făcea legea. Sta pe un scaun la poartă. Bă al lui Păsărel zicea Jaju ia şi tu o găleată cu apă să udăm florile ia şi tu o săpiţă să smulgem iarba ce dracu faceţi mă florile vă plac dar nici unul nu se înghesuie să le ude şi să le plivească. Florile stau pe răzoare crescuseră şi ele şi se uitau la Jaju cum se ceartă cu câte unul care trecea pe drum şi zicea Jajule ce flori frumoase ai tu şi florile se uitau la Jaju, pufneau în rîs după ce veneai cu găleata cu apă, le udai le pliveai dai să pleci unde aveai treabă florile se strâmbau la tine, scoteau limba una la alta, Jaju trăgea cu ochiul pe furiş la ele şi râdea râdea. Un sâmbure de măr dincolo de gard da să se înalţe, încolţise dar avea un bolovan pe ochi ca o streaşină de casă, fire-ai al dracu Jajule de nebun zicea sîmburele dar el era ascuns de bolovan şi vorbea cam peltic, Jaju era un pic mai încolo ce auzea el era doar un fîşîit de aripi de pasăre sălbatică. Trec raţele la Rotunda zicea Jaju, găleata cu care ai adus apă şi ai udat florile o s-o umplu cu ţipari mîine cu noaptea în cap când caut vîrşile lui Paflon în Rotunda, fire-ai al dracu de nebun zicea sîmburele de măr şi scuipa de sub bolovan o să te găsească Paflon şi o să-ţi găurească pielea ciur te face. Mai trecea cîte o femeie pe drum ia fă şi tu o floare ia o floare băga-ţi-aş mîna între picioare şi femeia se aşeza lîngă el pe şanţ. Jaju avea un scaun lucios de la Armata Salvării: Bagă fă mîna în buzunar, ia ştergarul ăla şi dă-mi şi mie pe ceafă că m-am încălzit tu mă încălzeşti de fiecare dată când treci pe lîngă florile mele. Femeia îl privea pe schilod şi da din cap se ridica să plece dinspre fîntîna lui Boceanu tunete îndepărtate veneau, trece Sfântul Ilie cu căruţa pe cer zicea Jaju şi apa picura alene cu picături calde şi mari Sfîntul Ilie trecea mai departe către Dunăre se auzeau roţile căruţei cum scîrţîiau scîrţîiau. Bă Iancule striga Jaju, Iancule ce faci mă striga el peste drum aşezat între roţile de aluminiu ale scaunului bă pe noi cînd ne ia la război? Ce război pufnea Iancu, dă-l dracului de război că suntem oameni bătrîni din război ai scaunul pe care îl frec eu cu gaz dimineaţa şi străluceşte ca soarele. Dar Mareşalul ce face Mareşalul Iancule cum trecem noi Prutul fără bărci, fără cai, fără îngeri că şi îngerii au plecat în cer. Se lăsa seara, Iancu ieşea la Jaju din curtea de peste drum dinspre Valea Mare veneau cu sapele pe umăr cîteva femei, bună seara nea Nicolae ziceau ele, bună seara, bună seara răspundea Jaju, bă care rămîi cu mine la noapte striga Jaju în urma lor Dar ele nu auzeau decît gîlgîitul unui guguştiuc şi treceau mai departe. Bă Iancule Gelă zicea Jaju cînd se culcă florile să mă duci şi pe mine în casă mă urci pe pat şi tragi scaunul la uşă să nu-l fure Gheorghe Dragavei. |