Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Prin spaţiul cultural balcanic

        de Mihaela Albu

Profesorul Mircea Muthu, cel care şi-a legat numele de studierea conceptelor de balcanism (literar) şi balcanitate – deşi cărţile sale cuprind şi multe alte teme – a adunat în 2010 într-un singur volum interviurile publicate de-a lungul timpului în diferite reviste. Titlul volumului – Ochiul lui Osiris (Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2010) – este explicat de autor în pagina de introducere, simbolul fiind folosit, prin extrapolare, după cum mărturiseşte, ca „posibilă tutelă adoptată de memoria-girofar a criticului, comparatistului ş.a. care îşi adună prin dialoguri, reflecţii înşiruite – ca mărgelele de sticl㠖 pe axa duratei medii de două decenii.” (p.9)

Cartea cuprinde un număr de 28 de interviuri, majoritatea având drept titlu o replică-sinteză preluată dintr-un răspuns al celui intervievat. Fie şi numai din parcurgerea acestor titluri, cititorul poate avea o idee de ansamblu asupra perspectivei din care Mircea Muthu abordează literatura/ cultura – în general, spaţiul cultural balcanic – în particular. Câteva exemple: De ce scriu? În ce cred?, Balcanismul e un concept-imagine, Nu mă recunosc în personajele lui Caragiale, Balcanismul-parte integrantă dintr-o necesară filosofie a supravieţuirii, Balcanismul nu rimează nici cu Bizanţul şi nici cu Tradiţionalismul, Balcanitatea este o axiologie comună a popoarelor sud-estice, Balcanismul trebuie înţeles ca o dramă întoarsă, uneori, în derizoriu etc.

Dintru început, în scurtul autoportret, cercetătorul pune pe primul plan faptul că se ocupă de locul nostru între culturile sud-est europene, un volum din 1976 intitulându-se direct Literatura română şi spiritul sud-est european. Din lectura răspunsurilor la variatele întrebări, desprindem faptul că firul călăuzitor al studiilor lui Mircea Muthu referitoare la cultura balcanică (i.e. din sud-estul european) este c㠄înţelegerea cât de cât adecvată a acestui spaţiu caracterizat prin unitate în diversitate depinde de înţelegerea modului în care cele două diviziuni fundamentale – antropocentrică şi cosmocentric㠖 coabitează. Alături de piatra unghiulară a lui Constantin Noica (celebrul întru) aş îndrăzni să-l pun pe între – posibil operator ontologic.” (p. 27) Şi este de reţinut acest „între”, deoarece, în multe rânduri, cercetătorul accentuează conotaţia prepoziţiei pentru întreg arealul balcanic într-o proiectată lucrare asupra culturii româneşti, propunând chiar o „Schiţă despre ontologia lui între”. Spaţiul balcanic perceput ca un „puzzle exploziv” cu rădăcini în multitudinea etnică, trebuie văzut – se spune într-un interviu –, după o mai atentă examinare „din unghiul culturii”, ca o „forma mentis unitară”, un „concept-imagine”. Ca trăsături distinctive esenţiale pentru omul şi cultura spaţiului sud-est european, sunt amintite „sentimentul mai viu al istoriei”, decurgând de aici „eposul remarcabil, proiectat pe dimensiunea epopeic㔠(p. 30), conceptul de „balcanism literar” însemnând „răscumpărarea estetică, prin semnul lingvistic deci, a unor drame multiple cu rădăcini adânci şi amplificate de veacurile de impact cu Semiluna otomană, în principal.” (p. 35)

În demersul său de înţelegere a spaţiului sud-estic, dar mai ales în demersul de descriere a acestui areal cultural, Mircea Muthu atinge multiple aspecte – culturale, ontologice, literare, estetice etc., dovad㠖 pe de o parte, a complexităţii temei, iar pe de altă parte – a complexităţii cunoştinţelor sale în domeniu şi a profunzimii acestor cunoştinţe. El atrage atenţia în repetate rânduri asupra „unităţii în diversitate”, în caracterizarea sa plecând de la „trei postulări fundamentale” şi definitorii ale spaţiului balcanic: „aşezarea geografică (la interferenţa culturilor orientale cu cele de provenienţă vestică), istoria medievală comună /.../ şi ortodoxismul predominant.” (p. 33, s.n.) Cu prilejul altui interviu, în ideea de a distinge conceptul de balcanism delimitat de balcanitate, autorul îl caracterizează pe primul prin „trei accepţiuni coexistente”: 1. – „realitate politică şi etnică fragmentară, generând conflicte armate /.../“; 2. – „dramă colectivă însoţită de demersul său parodic (şi) parte integrantă dint-o necesară dar şi acuzată filosofie a supraviţuirii“; 3. – „şcoală de stil ce aglutinează sensibilităţi diferite” (p. 93).

Pe ansamblu, viziunea cercetătorului asupra balcanismului este una estetico-antropologică, cu implicaţii filosofice. În urma studierii unei bibliografii vaste a domeniului şi a unor numeroase lecturi din autori diverşi, concluzia bogăţiei culturale a acestui spaţiu duce firesc la ideea majoră că Occidentul are nevoie de cultura popoarelor din arealul balcanic, c㠄Sud-Estul va îmbogăţi spiritul european.” (p. 95).

© 2007 Revista Ramuri